Reforma comercială

RADU VIDA
Gândul că, odată, vom fi egali cu toate statele componente ale Europei Unite se spulberă de fiecare dată când una sau alta din entităţile conducătoare ale Continentului grăieşte. Indiferent ce.

S-a pritocit. S-a negociat. S-au făcut compromisuri. Şi, cu toate acestea, statele mici rămân tot mici, pe când Franţa şi Germania iau tot caimacul.

Aşa s-a întâmplat şi la o dezbatere (îndelungată, să recunoaştem, din moment ce discuţiile au început în 2013), dosarul cuprinzând proiectul de modernizare a comerţului statelor Europei.

Tot cei mari au fost cu gura către pădure şi au acuzat statele mici că fac concurenţă neloială. Nimeni şi nimic n-a putut convinge delegaţiile de experţi ale „vrăjitorilor francezi şi germani”) că, de fapt, aceste ţări fac concurenţa cea mai necinstită.

Acum, când şi directivele de după Brexit au fost analizate, reprezentanţii statelor Uniunii Europene au aprobat proiectul de reformă privind modernizarea mediului comercial. Şi, desigur, printre principalele obiective atinse au fost şi acelea care „elimină concurenţa neloială”. Mârşăvia nu constă numai în eufemismul acestei formulări, ci în concretul creşterilor ratei de impozitare antidumping. Potrivit unor experţi independenţi, aceasta se traduce prin agravarea tendinţelor de protecţionism din partea economiilor dezvoltate ale Continentului şi supunerea la noi pierderi de pieţe comerciale pentru ţările emergente.

O altă nedreptate se referă la menţinerea reglementării, impuse tot de către producătorii germani şi francezi, a „regulii celei mai mici taxe”. De trei ani se tot discută, şi tot de atâţia se menţine această prevedere păguboasă, susţinută de către ţările  adepte ale comerţului liber.

Codul comercial, însă, este mult ciuntit şi de către intervenţiile şi presiunile politice din partea celor mai mari şi mai tari. Iniţiativele comerciale sunt sugrumate din faşă şi nu pot fi „turnate” în acorduri clare, până nu se primeşte acceptul Înaltei Porţi a Brandenburgului. Spre exemplu, toate contractele avantajoase cu partenerul chinez sunt respinse pentru ţările din Estul continentului, pe când cei din Vest profită de fiecare oportunitate ivită. Iar entitatea rezultată de Tratatul de la Vişegrad e contracarat tot prin dumpingul vremelnic, practicat de puternicele industrii germane şi franceze.

După trei ani, aşadar, Comisia Europeană şi-a spus cuvântul. Mai e nevoie, desigur, de aprobarea noului proiect de reformă comercială şi din partea Parlamentului European. Nu cred că aveţi îngrijorări. Asta pentru că mecanismul de funcţionare a instituţiei cere ca parlamentarii să fie reprezentaţi proporţional cu numărul populaţiei. Cu alte cuvinte şi în Comisie şi în Parlament tot cei mai mari şi mai tari sunt şi cei mai numeroşi când vine vorba despre ridicarea de mâini.

Nedrept, oricum!