Referendum în Catalonia şi crearea unui precedent

Controversele din jurul referendumului pentru independenţă al Cataloniei stabilesc, exact ca şi în cazul referendumului din anul 2016 pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, un precedent care poate foarte uşor să ducă la crearea agendelor politice alternative, agende care pot submina unitatea şi structura Uniunii Europene.
Rezultatul arată clar dorinţa catalanilor în ceea ce priveşte autonomia regiunii, ba chiar mai mult arată faptul că Spania poate să devină rapid un nucleu de instabilitate politică, care poate foarte uşor fi manipulat şi speculat de diferiţi actori regionali sau globali, întocmai pentru câştigul lor în defavoarea Uniunii Europene.
Speculaţiile pe marginea implicării unor astfel de actori în acest proces electoral controversat şi nerecunoscut ca fiind valid de însăşi autorităţile şi guvernul spaniol, rămân doar nişte speculaţii, chiar dacă, această mişcare politică de rupere a regiunii de Spania poate fi în folosul unor state precum Rusia, dacă e să facem referire şi la alte episoade politice de acest tip sau chiar influenţe existente la nivel politic în state membre ale Uniunii.
Pentru cei care au votat, rezultatul, sau mai bine zis, deznodământul acestui episod nu contează foarte mult. Chiar dacă Catalonia îşi declară independenţa la finalul acestei săptămâni sau la începutul saptămânii viitoare, sau nu, chiar dacă liderul Cataloniei este arestat pentru nerespectarea poziţiei guvernului spaniol şi a autorităţilor, în viziunea celor care au votat pentru independenţă rămâne aceeaşi. Este un semnal clar, chiar dacă doar jumătate din electoratul catalan a reuşit să-şi exprime votul, multe secţii fiind blocate sau închise cu forţa.
Precedentul rămâne precedent, iar indiferent de finalitate, Spania, cu sau fără Catalonia nu va mai fi la fel.
Ne putem imagina, în principiu ce înseamnă crearea unui nou stat în interiorul Uniunii Europene, chestiune care nu afectează doar integritatea teritorială ci şi înţelegerea conceptului de democraţie şi vot, de drept de a alege şi de a-ţi exprima opinia cu privire la o alegere a modului de a trăi.
În acest caz, Uniunea Europeană se află pe un strat subţire de gheaţă, deoarece orice poziţie ar lua aceasta, trebuie să fie atât pe aceeaşi lungime de undă cu dorinţa şi viziunea guvernului spaniol cât şi cu cea a cetăţenilor din regiunea catalană, întocmai pentru a nu o apuca pe o direcţie care din punct de vedere al imaginii, credibilităţii şi respectarea valorilor europene poate fi problematică.
Crearea unui stat nou poate afecta înţelegerea şi procesul de rezolvare a oricărui dosar internaţional de tip anexarea Crimeii, recunoaşterea oficială a Kosovo etc., procese care în acest moment ar fi cireaşa de pe tort, într-un tumult de instabilitate şi tensiune deja existent.
Cum ar fi dacă o astfel de mişcare de independenţă ar fi recunoscută de Spania iar mai apoi de Uniunea Europeană şi restul? Ar însemna automat sinucidere din punct de vedere politic la adresa recunoaşterii Transnistriei, regiunii Donbas, Crimeii ca parte din Rusia, Osetia în Georgia.
Dacă nu este nimic recunoscut, chiar dacă regiunea îşi proclamă independenţa, atunci diviziunea la nivelul Spaniei, cu atât mai mult cu cât referendumul are valoare enormă pentru electoratul catalan doritor de separare, atunci criza regională va fi într-adevăr fără posibilitate de rezolvare şi va constitui în continuare, chiar mai mult decât până acum, un factor de instabilitate politică şi nu numai în cadrul Spaniei.
Adevărul este că în nicio variantă, fie ea bună pentru Catalonia, fie ea bună pentru Spania şi evident pentru Uniunea Europeană, nu se va găsi o soluţie.
Singura problemă este ca nu cumva mişcări de acest tip să apară în state membre ale Uniunii Europene care sunt mai puţin capabile din punct de vedere politic, economic şi social să le gestioneze…
Vlad ZUBAC