RÂSUL ŞI PLÂNSUL

Radu VIDA

(Mască). Cred că cea mai grea întrebare la care ar trebui să răspundă analiştii politici este legată de societatea rusească post sovietică. N-o face nimeni la modul serios, cu toate că există tot felul de opinii trunchiate sau deviate de interesele unora sau altora. Alegerile însă ne permit să desluşim numitorul comun al vieţii politice de acolo (era să spun: aici!) şi să tragem câteva concluzii coroborate cu alte manifestări politice.

(Scena 1) Spun, fără teama de a greşi, că alegerile au fost dominate de… extreme. A câştigat partidul premierului Medveedev (susţinătorul fără rezerve al preşedintelui Putin). Rusia Unită se autointitulează de “centru dreapta”, dar nici… mâna stânga a fostului KGB nu doarme. Mişună, doar. Trebuie însă pronunţat adevărul. Aşa că această formaţiune politică are darul ciudat de a fi, după nevoi, când de extremă dreaptă, când de extremă stângă. Şi… şi mai pe extremă când se mişcă pe centru.

Regăsim, şi astăzi, Rusia şi oamenii ei ca în romanele lui Dostoievski sau Tolstoi, cu corecţiile pe care le-a adus secolul al XXI-lea pentru aproape toate naţiile. Nu este de mirare că nebuniile lui Jirinovski au plasat Partidul Liberal-Democrat pe locul al doilea în preferinţele alegătorilor. O extremă stângă privită în oglinda altei… extreme stângi şi, în acest fel, am numit pe cel de al treilea ocupant al podiumului alegerilor. Ghenadi Ziuganov şi extrema Partidului Comunist ocupă acest „onorant” loc. Nu vă miraţi! Şi locul IV e cu extremă. Şi tot de stânga…. Dar îi spune Rusia Dreaptă şi a luat 8,1% din opţiunile muscalilor şi nu numai.

Concluzii?

Aceste alegeri au demonstrat că în Rusia nu se schimbă nimic. Sau, în orice caz, se schimbă foarte greu. Aceleaşi personaje, care fac jocul de gleznă în Duma de Stat, unde chiar… stau de ceva vreme. Şi, tacit, acceptă ca unică politică de pe aproape 18 milioane de kilometri pătraţi, pe ocupantul Kremlinului. Unde, iată, Putin a înghesuit şi Crimeea cea mult disputată.

Au fost alegeri-test şi în Germania. Prin landuri. Şi tante Merkel a mai pierdut din alegători. Şi aici iau avânt partidele de extremă dreaptă, fiind numite populiste de cei care, rând pe rând, sunt îndepărtaţi, încet-încet, de la tortul cel mare al politicii federale.

Am urmărit pentru dumneavoastră  mesajele primite de cei doi din diferite colţuri ale lumii.

Şablon pe toată linia.

Doar ai noştri au ieşit în evidenţă cu… oarişce fraze mai de luat în seamă. (Scena 2) Domnul preşedinte Iohannis n-a putut s-o felicite pe Angela Merkel. Nu avea de ce. Dar nici să spună un cuvânt de bine pentru cei care au câştigat simpatia populară, doar pentru că nu vor să ajungă sclavii Califatului, n-a putut formula!. S-a răzbunat însă pe ruşi. Şi, în loc să-l felicite, fie şi formal,  pe Putin pentru victoria progeniturii sale politice, l-a criticat pentru alegerile din Crimeea. Pe care, pur şi simplu, nu le-a recunoscut. Înfricoşător, mai ales că şi glasul suav al Alinei Gorghiu s-a alăturat… nerecunoaşterii! L-am şi văzut pe preşedintele Putin lăsând ochii în pământ (închipuind contur de Moldovă şi Transnistire, laolaltă şi separat). Şi, asemenea unui căţel certat pentru că a făcut pişu în tufişu’ care nu trebuie, s-a retras în viluţa lui de 1 miliard de euro. Tratându-şi insomniile şi reuma.

(Scena 3 cu tablou final) Hăhăit băsescian, peste… lacul ruso-ucrainean. Încă n-a grăit despre preşedinţie, Ţarul, dar se pregăteşte primul ministru pentru … 2-0.

(Cortina)