Propovăduind, pentru alţii, munca „0 la pătrat”

RADU VIDA

Miya Kosei.
Un japonez care s-a îndrăgostit de România. Face mii de fotografii, scrie şi ştie ceva mai mult ca maramureşenii despre învîrtită, ţuică şi limba română. Un prieten i-a sponsorizat o carte, care a apărut la Cluj, iar japonezul, după propriile-i declaraţii, cum ajunge în ţara natală pune muzică românească şi mi se face dor de Maramureş. De mai bine de 50 de ani bate drumurile astea şi ştie, înţelege: „Japonezii muncesc ca furnicile, 12 ore pe zi, 8 oficial şi 4 gratis, în plus. Nu au timp să se gîndească doar muncesc şi atît… Şi nemţii muncesc mult, dar ei au şi petreceri, distracţii, vacanţe. Şi românii muncesc, dar ei sînt flexibili, mai nepunctuali. Iubesc stilul ăsta latin, relaxat, în care confortul personal e important”.

Mi-a plăcut şi mie de acest prieten al României. În interviul din care am citat, însă, nu spunea nimic, nu făcea comparaţii. Doar ne… scuza, oarecum. Treaba asta mi-a amintit de un experiment ştiinţific. De regulă aceste lucruri nu se combat de pe poziţii „neştiinţifice”. Cu atît mai mult cu cît sînt făcute de somităţi şi au girul Harvard TH Chan School of Public Helth. Şi nume grele precum dr. Andrey Goskin, de la amintitul institut, care a realizat o cercetare.

1739 (?) de asistente medicale au fost urmărite de un grup de cercetători de la renumitul institut american din Boston. Şi ce să vezi? 16% dintre aceste femei nu şi-au atins obiectivul de a rămîne însărcinate timp de un an. Alte 5% nici după 24 de luni n-au avut această… plăcere. Ei bine, concluzia cercetătorilor a fost că femeile care lucrează peste 40 de ore pe săptămînă au şanse mult mai mici de a rămîne însărcinate, faţă de cele care lucrează între 20 şi 40 de ore pe săptămînă. Şi cele care manipulează greutăţi mai mari de 10 kilograme au mărit intervalul de timp pentru a rămîne gravide cu 50%. Ce legătură are prefectura cu… rima binecunoscută?

Păi, nu ştiu cum se face, dar americancele (şi americani, desigur) muncesc de rup pămîntul. Nici japonezii nu se lasă mai prejos. Şi, credeţi-mă, se vede! Nu are rost să ne întrebăm de ce simpli civili, sau cercetători de mare probitate profesională îndeamnă lumea să nu muncească.

Mă bucur, totuşi, că, la noi, femeile au un alt statut. Cu toate că au un concediu postnatal (2 ani la fiecare copil şi salar doar pentru că-şi îngrijesc progeniturile), femeile noastre fac copii chiar dacă muncesc din greu. Acu’, că-s vremuri moderne, s-a stins obiceiul. Dar, numai cu vreo 50 de ani în urmă femeia mergea şi la sapă, şi la făcut căpiţe, la clăci, la … dar unde nu muncea? Şi mai făcea şi 10 prunci, pe care-i hrănea, îi sălta din tină şi-i făcea oameni. Adevăraţi. E drept că un alt sondaj, realizat de Superdugs Online Doctors a încercat să afle percepţia din 18 ţări asupra perfecţiunii feminine. Fiecare cu ale lui, ar fi concluzia. Iar la români perfecţiunea, s-ar traduce printr-o fiinţă şatenă, voluptoasă, avînd 66,2 kg.

La fix!
N-am nimic nici cu simpaticul japonez fotograf, atît de ataşat de România încît apreciază chiulul naţional şi şmecheria drăgălaşă a conaţionalilor; aşa cum n-am nimic şi nu contest rezultatele cercetărilor de la Harvard TH Chan School din Boston. Dar, credeţi-mă, nu-i percepţia mea despre perfecţiunea feminină cele concluzionate de sondajul britanic. E voie, nu? Un pic de seriozitate ar trebui însă să existe în lumea asta.
Pentru că, oricît ne-am fandosi, fără muncă…