Promovarea Universităţii, câştigul fotbalului

Dacă ar fi să reformulez faimoasa replică a astronautului Neil Armstrong în momentul aselenizării din 21 iulie 1969, aş spune că promovarea Universităţii Cluj este un pas mic pentru unii, dar uriaş pentru fotbalul românesc. Universitatea Cluj în Liga a 2-a sună bine când e vorba de promovare. Dar mie îmi sună şi mai bine Universitatea în Liga 1 în 2019, anul centenarului. Pasul înainte al „alb-negrilor” bucură şi deranjează în egală măsură. Lumea vorbeşte mult şi prost.
Conştiincioşi, „studenţii” au dat gata sesiunea şi şi-au asigurat matematic prezenţa în cel de-al doilea eşalon duminica trecută, după o victorie entuziasmantă, iar promovarea a fost sărbătorită de jucători împreună cu fanii, care au inundat terenul de pe „Cluj Arena”. Subiectul e proaspăt ca o ploaie de primăvară, e de actualitate, e dezbătut în oraş şi mi-am zis că merită să bat fierul cât e cald, mai ales că jucătorii Universităţii vor primi, sâmbătă, medaliile şi trofeul pentru performanţa realizată, din mâinile preşedintelui FRF, Răzvan Burleanu. Ultimul lucru pe care mi-l doresc în intervenţia mea este să dau naştere la polemici şi eventual să aprind scânteia unor discuţii fără rost şi a unor dispute surde.
Am făcut această precizare întrucât îmi permit să consider, asumându-mi riscul, promovarea Universităţii Cluj nu mai puţin importantă decât titlul pe care CFR Cluj este foarte aproape să-l câştige (sau să-l piardă) în Liga 1. M-am ferit să folosesc cuvântul rivalitate. Aici nu e vorba de o rivalitate între Universitatea şi CFR, care nici măcar n-a existat, pentru că n-a avut din ce să se hrănească, întrucât, cu tot respectul, feroviarii, deşi îşi proclamă existenţa de la 1907, n-au început să conteze cu-adevărat în fotbalul românesc decât de la debarcarea lui Arpad Paszkany în Gruia. Până la venirea acestuia, CFR a pendulat între liga a doua şi liga a treia, băgată în seamă de câţiva suporteri ce locuiesc sau au locuit în Gruia şi de „Adevărul de Cluj”, în prezent „Făclia de Cluj”. Cei ca Octavian Albu (zis „Taliba”), Petrescu, Cârlan, Jucan, Ciucur, Iepure şi ceilalţi pot depune mărturie în acest sens. Sigur, astăzi, posibila campioană a României de mâine nu mai are nevoie de mediatizarea de odinioară a unei publicaţii de provincie. Dar nu vreau s-o iau pe arătură şi mă abat de la drum.
Principalul argument pentru care promovarea Univesităţii Cluj în Liga a 2-a şi titlul pe care CFR Cluj îl poate câştiga le văd la fel de importante, este lista cu echipele defuncte ale fotbalului românesc, care mă îngrozeşte. şi cu care cocheta la un moment dat şi Universitatea Cluj, căreia i-a aruncat colacul de salvare Ioan Ovidiu Sabău în vara lui 2016, când nu se ştia dacă echipa va lua startul în Liga a 4-a. Atunci am înţeles că tradiţia, oricât ar fi de invocată, nu ţine de foame, ci numai te răscoleşte.
Fotbalul românesc a înregistrat decese ale multor grupări, unele de tradiţie, care au devenit istorie după 2000 şi mă refer la FC Argeş, Inter Sibiu, Farul Constanţa, Corvinul Hunedoara, Gloria Bistriţa, FCM Bacău, Sportul Studenţesc, Unirea Urziceni, Petrolul Ploieşti, Jiul Petroşani, FC Bihor Oradea, ASA Tg. Mureş, Electroputere Craiova, FC Braşov, UTA Arad, FC Naţional, Politehnica Timişoara sau Oţelul Galaţi, care au dispărut de pe harta sportului rege. Motivul? Nepăsarea forurilor competente (în speţă FRF şi LPF, care au pus umărul la aceste masacru), a autorităţilor locale şi pofta necumpătată a conducătorilor de cluburi, care au semănat, au cules şi au şters-o englezeşte. În urmă au rămas amintirile, praful şi stadioanele goale. Dintre echipele nominalizate, unele s-au reinventat într-o formă sau alta şi au reapărut în peisaj rebrănduite, dar fără palmares şi îmbrăcate în smoching şi tenişi. Cele ca Universitatea, Petrolul sau Rapid au început reconstrucţia de jos, dar atrag mai mulţi spectatori decât o fac multe echipe din Liga 1.
Promovarea Universităţii Cluj, echipă aflată la un moment dat în moarte clinică, este nu doar victoria celor care iubesc gruparea studenţească, ci a întregului fotbal românesc şi aşa trebuie percepută. Cei care o înţeleg altfel au o mare problemă ce ţine de mentalitate.

Cristian Focşanu