Progres social până la genunchiul broaştei

Tot mai des, diverse organizaţii caută (şi găsesc) alţi indicatori decât tot mai prăfuitul PIB (Produsul Intern Brut) prin care să măsoare calitatea vieţii şi bunăstarea socială a cetăţenilor unei ţări. Unul dintre aceştia este gradul de “fericire” al cetăţenilor, calculat prin raportarea la şase repere: PIB-ul per locuitor, Sprijin social, Speranţa pentru o viaţă sănătoasă, Libertatea de a face schimbări în viaţă, Generozitate şi Încredere. Cu ocazia Zilei Internaţionale a Fericirii, care se sărbătoreşte, anual, în 20 martie, se întocmesc clasamente în acest sens, iar anul trecut România se clasa pe locul al 57-lea în “topul fericirii”, care lua în calcul 155 de state. Primele locuri erau ocupate de Norvegia, Danemarca şi Islanda, SUA era pe 14, Germania pe 16, Marea Britanie pe 19, Franţa pe 31, iar pe ultimele trei locuri se clasau Tanzania, Burundi şi Republica Centrafricană. Noi îi devansam la fericire pe unguri (locul 75), greci (87) sau bulgari (105), dar eram depăşiţi de moldoveni (55), polonezi (46) şi cehi (23).
Nu ştiu cum stăm în 2018 la capitolul fericire (mi-e greu să cred că mai bine ca în 2017), însă un clasament al „Indicelui de progres social” ne plasează pe locul 44 din 146 de ţări, România fiind depăşită de toate celelalte state ale Uniunii Europene. Indicele respectiv, realizat de organizaţia Social Progress Imperative se bazează pe analizarea a trei “dimensiuni”: nevoile de bază ale omului (hrana şi îngrijirea medicală, apa şi salubritatea, locuirea, siguranţa personală), fundamentele bunăstării (acces la educaţie de bază, acces la comunicaţii şi informaţii, sănătate şi bunăstare, calitatea mediului) şi oportunitatea (drepturi personale, libertate personală şi de alegere, incluziune, acces la educaţie avansată). Şi acest clasament, la fel ca şi cel al fericirii, plasează pe primele poziţii tot ţări nordice, de această dată Norvegia şi Islanda, însoţite de Elveţia, iar pe ultimele Afganistan, Ciad şi Republica Centrafricană. În urma clasamentului, cele 146 de ţări sunt înscrise, în funcţie de performanţe, în şase categorii. Statele din Uniune, cu excepţia României şi Bulgariei sunt încadrate în primele două categorii, cu un nivel ridicat al calităţii vieţii.
Dintre ţările din regiune, cele mai bune locuri sunt ocupate de Slovenia (22), Cehia (26), Estonia (27), Lituania (31), Polonia (32), Slovacia (35), Ungaria (36), Croaţia (37), Letonia (39) şi Bulgaria (40). România stă mai prost decât alte 15 ţări cu un PIB similar, printre care Bulgaria, Croaţia, Letonia, Grecia, Belarus, Kazahstan, Turcia sau Iran, în următoarele domenii: servicii de apă şi canal, salubritate, accesul la servicii medicale de calitate, accesul la educaţie avansată, speranţa de viaţă a persoanelor de peste 60 de ani şi incluziunea socială.
Şi totuşi am progresat. În 2014, ţara noastră era plasată abia pe locul 51, aşa că, în patru ani, deşi am urcat şapte poziţii, tot ne clasăm la coada Europei. Cum s-ar zice, progresul nostru social a urcat cam până pe la genunchiul broaştei.

Viorel DĂDULESCU