Probabil…

Probabil cea mai bună publicitate din lume s-a realizat la probabil cea mai bună bere din lume. Dar nu mi-am propus în intervenția de astăzi să stabilim (ceea ce este cu neputință) care este cea mai bună bere, cu toate că nu există un răspuns cert, ci, nu-i așa, numai o probabilitate, însă nu unanim acceptată, fiindcă nu toată lumea este consumatoare de bere. Nu vreau să par învechit, dar scriu că succesul Simonei Halep la Wimbledon face să curgă încă multă cerneală. E un clișeu rodat, dar digerabil și mărturisesc că îmi place să uzez de el. Probabil că încă se va scrie o perioadă de isprava realizată de româncă pe iarba londoneză. Am constatat că acest ultim și cel mai mare succes al Simonei în plan sportiv, care dealtfel poate cunoaște de-acum nu una, ci mai multe „recidive”, a redeschis subiectul legat de cel mai mare sportiv român din toate timpurile, dar și cutia Pandorei. Mă întreb dacă nu am devenit prea subiectivi lipind această etichetă totuși mult prea devreme de Simona Halep? A câștigat „numai” două titluri de Mare-Șlem. Ilie Năstase a adunat trei.
Dar subiectivi față de cine? Hagi, Năstase, Comăneci, care sunt tot ai noștri? Oare „10”-le Nadiei de la Montreal, primul din istoria gimnasticii, o fi mai puțin important decât titlul Simonei de la Wimbledon? Și nu e o întrebare probabilă. Unii, euforici după izbânda de la Wimbledon, cred cu certitudine, fără nici o probabilitate, că Simona este cel mai mare sportiv român al tuturor timpurilor, ceea ce lasă să se înțeleagă că tot ceea ce au realizat anterior Hagi, Năstase sau Nadia Comăneci nu se poate compara cu performanțele lui Halep din ultimii doi ani. Vorbim (sau nu) de oameni extaziați, subiectivi, care încurcă cireșele cu vișinele. Da, pot fi de-acord că Simona Halep este sportivul pe care România nu l-a avut niciodată ținând cont de cum se raportează suporterul român la ea. E adevărat, nici un alt sportiv nu a reușit să ne facă să înțelegem oportunitatea de a fi român și suporter. Dar să nu cădem derizoriu și să comparăm performanțele unuia cu a altuia. Hagi a jucat la două din cele mai mari cluburi din istoria fotbalului, dacă nu chiar cele mai mari, Real Madrid și Barcelona, a fost desemnat de șapte ori cel mai bun fotbalist român, are în palmares 19 trofee, a condus România la mai multe turnee de Campionat Mondial și Campionat European. Nu știu dacă tava câștigată de Simona la Wimbledon le poate cuprinde pe toate acestea! Dar nici nu vreau ca această din urmă propoziție să fie percepută drept o persiflare. Revenind, Nadia are nouă medalii la Jocurile Olimpice, a fost multiplă campioană mondială și continentală. Năstase a fost primul lider din istoria clasamentului ATP, s-a retras cu 58 de titluri în palmares, ceea ce nu e puțin lucru. Ce facem cu Ivan Patzaichin, cvadruplu campion olimpic și triplu vice-campion olimpic? Prin urmare, ce comparăm aici? Nu dau cu bota nici măcar în baltă, nu zic, ci numai întreb: Oare nu exagerăm cu toate aceste decorații, cruci și ordine naționale? Ce ar fi trebuit să facă elvețienii în cazul lui Federer, de opt ori campion la Wimbledon? Să-i dea eventual în administrare nu unul, ci toate cantoanele!
Așadar, ca în reclama cu berea, zic și eu că Simona Halep este numai probabil cel mai mare sportiv din istoria României, însă cu certitudine și-a câștigat locul printre cei mari, pe care deja i-am nominalizat.

Cristian FOCȘANU