Primiți cu mărțișorul?

Unii, atașați sufletește cu super-glue de Cluj-Napoca, s-au simțit curentați în orgoliul de locuitori ai orașului comoară de materialul în care am criticat existența capcanelor urât mirositoare și neplăcute la vedere ejectate de patrupedele îmblănite și de lipsa de reacție a autorităților. Criticat în sensul în care din tot ceea ce oferă Cluj-Napoca la această oră eu nu văd altceva decât dejecțiile câinilor. O altă problemă din punctul de vedere al subsemnatului și pe care o ridică Clujul este cea a garajelor. Nu este o problemă urât mirositoare, dar deranjează și impune o rezolvare, iar nu doar promisiuni prăfuite de trecerea anilor și neonorate, în buna tradiție. Nu constituie o noutate faptul că foarte mulți posesori de garaje le utilizează în alt scop decât cel pentru care au fost destinate, acela de a adăposti o chestie scumpă numită mașină sau autoturism. Coincidență sau doar întâmplare, deunăzi mi-au sărit în ochi două garaje învecinate, cu ușile larg deschise, dar ticsite cu tot felul de prostioare, de la mobilă, butoaie, cutii și până la murături, șoareci și gunoaie. Un domn și-a transformat garajul în atelier de reparat frigidere, altul în service de depanat televizoare.
Și atât unul, cât și celălalt sunt posesori de autoturisme. Veți spune că respectivii sunt liberi să facă ceea ce vor cu acele garaje de vreme ce nu au fost construite ilegal (ceea ce este o rara avis) și plătesc, ca tot cetățeanul model, impozitul de rigoare. Sunt de-acord atâta vreme cât mașinile lăsate sub cerul liber nu ocupă fie spațiul verde, fie locul de joacă al copiilor sau trotuarul. Dar foarte multe garaje au fost construite cu autorizații căzute din cer, semnate de Dumnezeu, or nefiind declarate, posesorul este degrevat de plata impozitului. Nu am îndrăznit să le cer socoteală acelor domni de teamă să nu fiu trimis la origini, deși nici eu nu am tocmai fizicul unui hobbit. Am preferat să adopt tactica struțului și să mă fac că n-am văzut nimic. Este greșeala pe care o facem toți cei care avem pretenția să se schimbe ceva în țărișoara aceasta: tolerăm. Mă întreb până când? Și mai rău este că din cauza acestor indivizi, foarte mulți se chinuie să obțină un loc de parcare și depun în acest sens cereri la primăriile de cartier în fiecare an, dar fără succes. Prin dărâmarea unui garaj îndesat cu hoituri se obțin garantat două locuri de parcare. Prin radierea unui lanț de garaje se poate obține un parking și rezolva în bună parte una din cele mai mari probleme ale acestui oraș, care tinde să devină sufocant. În caz că nu este deja.
Problema garajelor fantomă a fost ridicată de autoritățile locale în primăvara anului trecut. Viceprimarul Dan Tarcea a promis atunci că va începe epurarea garajelor amplasate ilegal. Primarul Emil Boc s-a angajat cu demolarea acestor garaje încă de-acum zece ani. Un lucru e cert: garajul este foarte apreciat în Cluj, iar prețul este pe măsură și începe de la 2000 de euro și poate merge, în funcție de dotări, până la 6000 de euro, echivalentul unui autoturism bun.
Trebuie să acceptați că în multe locuri garajele au fost „plantate” cel puțin neinspirat, că lanțurile de table ruginite, unele dărăpănate, lasă de dorit din punct de vedere estetic și, totuși, se face prea puțin. Numărul mașinilor în Cluj va crește în anii care vor urma și mă întreb dacă municipalitatea, deocamdată pasivă în privința acestei chestiuni, își face probleme. Menționez că nu am scris materialul cu speranța că de mâine cei din primărie vor ieși cu buldozerele, fiindcă asta ar însemna că sunt un visător fără pereche, ci numai ca să-mi strig încă o nemulțumire.

Cristian FOCȘANU