Primele 100 de zile ale lui Trump. Anti-sistemul devine sistem.

După „încoronarea” ca preşedinte al celei mai mari puteri din lume, mult aşteptată de Donald Trump dar regretată de majoritatea, au trecut şi legendarele primele 100 de zile. Menţionasem anterior că un preşedinte american, că aşa e tradiţia, este judecat după realizările şi neajunsurile sale din aceste prime 100 de zile. Sunt de obicei zilele în care se pun pe masa congresului proiectele majore naţionale, spre exemplu legea educaţiei, legea sănătăţii, şi alte legi importante.
Donald Trump a reuşit să facă extrem de multe lucruri(dar nu însemnate), evident numai prin ordine executive, căci şi proiectele de lege pe care le-a înaintat congresului fie nu au avut susţinere fie au fost blocate de congres. După ce acesta şi-a dat seama că nu poate şi nu are de unde să livreze vreun rezultat, s-a concentrat pe motto-ul „Make America Great Again”, dar extern de data aceasta.
Am văzut cu toţii bombardamentele din Siria şi hipertrofierea spiritului american sub umbrela unei operaţiuni militare. John Mearsheimer, expert în relaţii internaţionale dar şi arhitectul bine-cunoscutei idei „pre-emptive strike”, ceea ce înseamnă să-i lovim înainte să ne lovească ei, spunea că paradoxul american se vede sub forma diferenţei dintre discurs şi acţiune. Înclinaţia americanilor este aceea de a avea un discurs bazat pe principii liberale, adepţi ai liberalismului politic dar cu acţiuni, în general, bazate pe o agendă realistă. Este atât atu-ul Statelor Unite cât şi cuiul din talpă.
Lucrurile stau atât de complicat „acasă” pentru americani, încât e greu de crezut că până şi Hillary Clinton ar fi reuşit să vină cu reuşite interne demne de menţionat, într-un timp de 100 de zile. ?i atunci, cea mai bună soluţie este aceea de a se concentra pe relaţiile externe, unde chiar dacă declaraţiile anterioare ale lui Trump lăsau impresia că Statele Unite se vor rezuma la o atitudine protecţionistă şi la o întoarcere către sine, lucrurile stau acum exact invers.
Personal am fost convins că se va întâmpla aşa, şi nu doar ca să fiu împotriva vântului. Dacă ne uităm în istorie, perioadele de izolaţie ale Statelor Unite nu au durat niciodată prea mult, cu excepţia perioadei dinainte de primul război mondial, dar atunci vorbim de o altă ordine mondială, sau europeană, neavând state ca mari puteri ci imperii. Acum, cu atât mai mult cu cât dinamicitatea mediului internaţional necesită răspunsuri prompte din partea statelor în diferite condiţii, Statele Unite nu vor mai putea sta izolate în primul rând din cauza motivelor economice, iar în al doilea rând nu rezistă să nu se amestece în vreun fel în diferitele oridini regionale sau să nu işi arate impulsivitatea sau să nu îşi arate dorinţa de a acţiona în vreun fel, îndeosebi militar.
Dosarele interne stau cum stau, şi nu cred că vor arăta mai bine în lunile următoare. Faimosul zid la graniţa cu Mexicul nu s-a înfăptuit şi a rămas doar atât, o parte a discursului de campanie. Practic, intern, şi noi aici în Europa, extern, am rămas cu impresia că primele 100 de zile ale lui Trump au fost „fake news”.
Internaţional tensiunile escaladează în ceea ce priveşte dosarul Nord Coreean. Există, chiar dacă încă rachetele lor merg pe fotoghin, o ameninţare reală care vine din partea Coreei de Nord. Donald Trump vine la Bruxelles luna aceasta, pe data de 25 mai, la un summit NATO. Direcţiile pe care se vor duce, sunt convins, se vor axa pe „războiul împotriva terorii”. Vă mai aduceţi aminte de anul 2001? Nu suntem departe de o nouă intervenţie militară în Orientul Mijlociu, precum nu suntem nici departe de o intervenţie militară în Coreea de Nord. Se vehiculează că după acest summit, există posibilitatea ca administraţia de la Washington să declare regimul Nord Coreean terorist, din cauza situaţiei precare din ţară. ?i atunci, practic, printr-un astfel de gest se va produce o legitimizare a unei intervenţii militare. Aş miza pe o intervenţie militară fără o rezoluţie la nivel de Consiliu de Securitate ONU. Dacă ne întrebăm referitor la o posibilă confruntare între SUA şi Rusia, având în vedere că Rusia îşi poziţionează forţe armate la graniţa cu Coreea de Nord, putem să stăm liniştiţi. Nu se va întâmpla, pentru că este un gest normal din partea Rusiei şi nici nu are voie să nu facă astfel.
În concluzie, primele 100 de zile, fie pe plan intern, fie extern, ale lui Trump nu sunt deloc speciale. Aşteptăm aşadar să mai treacă puţin timp. Totuşi, au mai fost preşedinţi care nu au avut popularitate după primele 100 de zile – Nixon şi Reagan. Să vedem dacă istoria i-a pregătit ceva special lui Donald Trump. Cert este că faimosul outsider anti-sistem devine din ce în ce mai mult sistemul pe care acesta l-a detestat…
Vlad ZUBAC