Potriviţi cu… mâna

Gândurile (unora dintre noi) se îndreaptă spre alegerile viitoare. E devreme? Nu. Spun asta cât se poate de sincer, pentru că, iată, experienţele trecute arată că propunerile de candidaturi făcute pe „ultima sută” aduc mai mult pagube decât avantaje. Atât partidelor care au şanse la ocuparea unor fotolii de demnitari, cât şi populaţiei, încrezătoare – pentru a câta oară ?! – în posibilitatea de a avea un ales „pe cinste”.
Anţărţ s-au bătut clopotele pentru Ladislau Bölöni. Mare fotbalist! Titrat antrenor! La prima strigare am crezut că e o glumă a analiştilor, pamfletarilor, şi atotştiutorilor într-ale politichiei. Speculanţi care din asta trăiesc, asta vând şi nici că le pasă dacă cineva cumpără marfa livrată pe canalele media.
N-a fost aşa!
Şi nici măcar n-a fost un subiect digresiv, din moment ce, astăzi, în anume cercuri s-a reluat ideea. Bölöni cochetează cu această perspectivă, zice că-l preocupă subiectul, cu să pricepe şi, dac’o fi să fie…S-au pronunţat şi o serie de politicieni pe subiect, sigur, în principal, UDMR-ul, cel care şi-a creat aura alegerii şi promovării în funcţii a unor oameni bine pregătiţi, care ştiu să facă faţă provocărilor momentului. Chiar dacă aceste provocări au iz medieval cu geonime din vremi demult apuse.
Bölöni este un om pregătit: pentru că a ştiut să dea în băşică, a avansat pe cele mai potrivite posturi, în aşa fel încât fotbalul românesc a avut de câştigat (mult!) de pe urma lui; toată experienţa adunată a folosit-o la pregătirea unor echipe de renume din Europa, echipe de fotbal cu care a reuşit performanţe ce s-au înscris demult în „istoria” jocului cu balonul rotund. N-a trăit (cu toate că s-a născut) la Târgu Mureş, dar acum abia dacă GPS-ul îl mai aduce „acasă”. A bătut toate coclaurile Europei şi, până în 2019 antrenează pe Royal Antrarp FC din Belgia, având şi calitatea (mult apreciată de susţinătorii lui) că vorbeşte de rău şi de foarte rău România. Laci: un fel de Alina (Astafei), în variantă francofonă, ce se gândeşte să-şi lepede treningul şi mirosul de vestiar şi să îmbumbe costumul lui Rudolph Giuliani (la scara 1:100.000 şi ceva).
Nu pe Boloni sunt supărat.
El, „săracu’”, o fi încălecat, pentru prima oară Pegasul şi îi pare că, la sfârşit de carieră, să nu dea direct în pelorie. Şi nici măcar UDMR-ul nu-mi produce temeri din acest punct de vedere. Trist e că dă exemplu. Prost! Şi, prin necugetata propunere de primarăş la Tg.Mureş prepară model şi pentru alţii: să propună şi să câştige cu oameni de-au dreptul incompetenţi care, între noi fie vorba, nici măcar nu ştiu să „semneze ca primarul”.
Rambleu uman, cu alte cuvinte, pentru o gospodărire şi mai proastă a localităţilor patriei.

RADU VIDA