Porcul ca… pretext

Am văzut pe o reţea de socializare un pahar de whisky. Gradat! Dacă torni în pahar mai mult de trei sferturi, liniuţa îţi arăta un porc gravat. La jumătate se cheamă că eşti un domn, iar un deget – că eşti o doamnă. În funcţie de cât bei, e clar.

Nu ştiu ce are lumea cu bietul animal!

Te-ai îmbătat ca un porc; mănânci cât un porc; arăţi ca un porc (?)… cu toate că grohăitorul nici nu se îmbată (decât cu apă rece), mănâncă cât îi cere organismul şi nici nu arată mai rău ca alte animale. E mai murdar? Poate. Dar, ia faceţi un adăpost de ciment, daţi cu furtunul în fiecare zi, puneţi paie curate, limpeziţi troaca! Aţi văzut? Lună!

Nici cu expresia „a vorbit ca un porc” nu pot fi de acord.

Samoya Arianfar este o musulmană, profesoară la Universitatea Tehnologică din Helsinki. Universitară, vas’zică. Mai zilele trecute a jignit comunitatea care a primit-o cu braţele deschise şi i-a oferit un adăpost, servici, casă etc: Cică „unde te uiţi, vezi numai finlandezi. Dar treaba se poate rezolva cu emigraţia în masă”. Nu: n-a vorbit un porc, cum a zis cineva! Sau, mă rog, scroafă! Ci o fiinţă raţională, venită din fundurile deşertului într-una din cele mai frumoase ţări ale lumii.

Care – nu-i aşa? – lăcrămează pentru soarta celor care trebuie să-şi părăsească căminul, plecând cu ideea că trebuie-musai să cucerească Evropa şi s-o transforme în Califat. Fără picior de creştin!

Dar m-am luat cu vorba şi n-am spus esenţialul despre acest animal. Dacă „vrem o ţară ca afară” trebuie să renunţăm la creşterea porcilor în gospodăriile individuale. Autorităţile băsmuiesc că din această cauză a apărut pesta africană, asiatică, şi mai ştiu eu ce boală dată dracului. Nu-i adevărat! Boli grave se contactează şi în marile ferme, în crescătorii moderne din Franţa, Germania, SUA. Boli fără frontiere! Numai că – s-a dovedit – cocina este un mare focar de infecţie. Şi, din această cauză, în ţările civilizate n-o să vedeţi aşa ceva. Carnea se găseşte în galantare luminate şi igienice, cârnaţii nu sunt afumaţi în entităţi de lemn, coşmelii mult-asemănătoare cu latrinele din fundul curţilor medievale, iar mâţele, găinile şi câinii nu primesc ciozvârta, aşa, direct de la măcelarul auto-calificat şi recunoscut de comunitate făr’ de păpiruş, certificat medical şi meserie la purtător.

Sigur: există un adevăr greu de surmontat: jumătate din populaţia Ţărişoarei trăieşte din subzistenţă. Unul sau doi porci, vreo zece găini, laolaltă cu pisica, câinele, calul, vaca… E o problemă. E drept că la ei, nu stă coteţul lângă grajd, nici nu se plimbă galinaceea pe uliţa prăfuită, după cum şi… transhumanţa se face cu TIR-uri închise, igienizate, dichisite. Doar câinele doarme în pat cu stăpâna, iar pisica toarce pe masa din bucătărie.

O fi mai sănătos aşa?

Radu VIDA