Ponderea votului emoţional

Ilie Călian

Sociologii (şi politologii) se chinuiesc să înţeleagă de ce s-au dat exit-polluri greşite la alegerile de duminică- greşite mult peste limita de eroare admisă-, după ce fuseseră exacte (în aceeaşi limită) la primul tur de scrutin. Cea mai simplă explicaţie ar fi că sondajele au fost făcute neprofesionist. Numai că asta nu e o explicaţie suficientă, de vreme ce au greşit cam la fel toate institutele de sondare. A doua- că electoratul de pînă la ora 19 era pus pe şotii şi intenţionat dădea răspunsuri false. Greu de crezut! A treia ar fi că după-amiază şi seara s-a întîmplat ceva şi a crescut brusc atît numărul celor care au ieşit la vot, cît şi numărul susţinătorilor lui Iohannis şi că toate astea nu fuseseră prevăzute la adevăratele dimensiuni.

Şi, într-adevăr, se întîmplase ceva în această perioadă. Putem încerca o reconstituire cu ajutorul unor mărturii şi declaraţii ulterioare. Astfel, fiica cea mică a lui Băsescu şi protejata acestuia, Elena Udrea, s-au grăbit să scrie pe blogurile personale că, de fapt, Băsescu şi “băsismul” ar fi înclinat balanţa. Desigur, asta ar putea fi ceva asemeni fabulei cu musca la arat. Numai că există alte două argumente. În primul rînd, faptul că ultimele sondaje de opinie dinaintea alegerilor îi dădeau încă lui Băsescu în jurul a 20% încredere. Apoi, au apărut felurite declaraţii pe Facebook, care arată că îndemnurile lui Băsescu, începute de vinerea trecută, au fost de folos. Dar mai ales cel rostit chiar la ieşirea de la vot, cînd i-a invitat deschis pe “băsişti” să-l voteze pe Iohannis. Poate vor fi avut un efect şi cuvintele rostite de Preafericitul Daniel în duminica alegerii, care a atras atenţia (după cum scrie portalul basilica.ro, începînd cu ora 17) că “România Mare s-a realizat mai ales prin conducători ai României ca Regele Ferdinand şi Regina Maria, care nu aveau deloc sînge românesc în venele lor”, predică ce sugera că preafericitul dădea “un semnal”. Şi, nu în ultimul rînd, telefoanele şi sms-urile transmise din străinătate “acasă“, cu îndemnul de a vota împotriva lui Ponta- îndemnuri care ar putea avea o legătură cu prezenţa la Paris şi la Londra a Elenei Udrea şi Monicăi Macovei, başca a altor “activişti”. În fine, nu trebuie uitat că acel “transilvanism” al iredentismului maghiar, tradus în româneşte prin ura sau dispreţul faţă de “regăţeni” şi “mitici”, a lucrat temeinic de mulţi ani şi, acum, s-a spart ca o bubă îndelung coaptă.

Vor mai fi fost, probabil, şi alte cauze, mai puţin vizibile, dar care s-au adăugat. Precum abilitatea cu care Iohannis şi stafful său de campanie au cultivat tema respingerii legii graţierii şi amnistiei. Dar, evident, cea mai spectaculoasă a fost tema votului din “diaspora” transformată rapid în tema dreptului cetăţenesc de a vota, înscris în Constituţie. Oricum, s-ar fi găsit ceva care să fie exploatat pe reţelele de socializare. Să ne amintim că, în urmă cu cîteva luni, au apărut protestatari de profesie, care au recunoscut că, prin intermediul unor ONG-uri, al unor “societăţi civile”, au primit bani chiar din străinătate, pentru a identifica teme prin exploatarea cărora ar putea fi scoşi tinerii în stradă.

Desigur, se ştie de enorm de multă vreme că populaţia votează şi acţionează în stradă emoţional şi nu raţional- ba chiar că “circul” poate fi mai important decît “pîinea”, “cioara de pe gard” mai atrăgătoare decît “vrabia din mînă”. Ponta a pierdut încrezîndu-se prea mult în raţionalul electoratului, în capacitatea acestuia de a analiza cifre şi statistici. Or, analiza şi sinteza sînt două opearţii raţionale obositoare. E mai simplu să apelezi la sentimente şi emoţii, precum speranţa sau spaima.

Ar mai fi, poate, o explicaţie. PSD a apelat mereu la grija pentru mulţimea celor slabi, săraci, lipsiţi de una sau alta. Ori numărul acestora este mult mai mic faţă de cel al “descurcăreţilor”, care nu aşteaptă nimic bun de la legi, ori aceştia, cîţi or fi, nu sînt presaţi, de fapt, de nevoile a căror acoperire de către stat o promite PSD.