Politica românească și riscul pandemiei

Nu doar babele se piaptănă când țara arde și coronavirusul se lăfăie în toată lumea de parcă aceasta n-ar fi destul de bolnavă. Țara arde și politicienii pun gaz pe foc. Orban își piaptănă pletele cu răbdarea românilor, care a luat chipul unei perii de sârmă ghimpată, numai bună de masat nervii întinși la maxim de neputința ridicată la rang de artă când de Iohannis, când de Orban sau la pachet. Cei doi adoră să se joace de-a struțul, evacuând prin toba de eșapament mostre de prostie urât mirositoare. Guvernul Orban 2 a picat din Lună, inclusiv examenul de bun simț, ceea ce nu surprinde chiar pe nimeni. Și după o foarte scurtă perioadă de acalmie aparentă, care a lăsat și coronavirusului șansa să se manifeste, -asasinul tăcut care face ravagii în „Cizmă” devenind fără voie vedeta știrilor-, principalele partide de pe scena politică autohtonă își dau, din nou, la gioale, iar singura regulă a înfruntării este că nu există nici o regulă. Se boxează fără mănuși, iar cei care și-o iau în freză sunt victimele colaterale, electoratul.
Reacțiile din partea principalilor jucători de pe scena politică românească nu au întârziat să apară după decizia Curții Constituționale a României, care i-a arătat nu unul, ci trei cartonașe roșii celui mai puternic om din stat, Klaus Iohannis, pentru desemnarea, din nou, a ”locotenentului” Ludovic Orban în funcția de premier, apreciind drept existența unui conflict juridic între președinte și Parlamentul dominat de social-democrați. În prima linie în privința contestatarilor Guvernului Orban, fie că vorbim de primul, fie că vorbim de cel de-al doilea, s-au aflat Victor Ponta și Dan Barna. Ambii au catalogat strategia liberalilor drept un teatru ieftin de marionete. Liderul USR nu s-a ferit ca în egală măsură să intre cu talpa plină de balegă și la social-democrați, față de care nu a manifestat milă, considerând că actuala criză din politica românească se adâncește fiindcă strategia PNL nu este cea mai bună, dar pe fondul acțiunilor anterioare ale vechii guvernări, care, în accepțiunea lui Barna, a tărât România într-un marasm. Totuși, Dan Barna le ridică liberalilor mingea la fileu și admite că singura ieșire din groapa abisală o reprezintă alegerile anticipate, ținta declarată a găștii Orban.
Sesizăm sfârșeala politicienilor români, vlăguirea în privința ideilor și mai cu seamă a soluțiilor. Președintele l-a luat pe NU în brațe și îl ține strâns la piept, decis să-l înfieze, refuzând să nominalizeze un premier din rândul social-democraților. Șeful statului a sărit în apărarea lui Orban lansând o nouă săgeată otrăvită către partidul rival. Liberalii consideră că PSD joacă acum la dublu meciurile de simplu, având ca partener Curtea Constituțională. Decizia CCR este văzută ca o mică victorie repurtată de social-democrați în conflictul cu Iohannis, care, știm bine, că s-a aprins ca o torță atunci când PSD a sesizat Curtea Constituțională. Cei mai luminați la minte vor vedea în decizia Curții Constituționale de a-l ejecta pe Ludovic Orban nu o victorie a social-democraților (care probabil că nici aceștia nu înțeleg mare lucru, ci jubilează prematur), ci mai cu seamă o izbândă a Constituției, pe care herr Iohannis o mutilează constant de vreo câțiva ani încoace și în mod indirect și pe cei care l-au ales să le fie, totuși, președinte, iar nu gropar. În mod normal, așteptăm mutarea lui Iohannis. Cum am scris mai sus, președintele se încăpățânează să numească un premier din PSD, așa că e posibil să-l nominalizeze din USR, dar nu pentru că-i iubește pe cei de-acolo, ci pentru că ar mai atrage câțiva adepți, de care știe că are nevoie. Jocul cu anticipatele, altfel periculos pentru liberali și cu doza aferentă de risc crescut, îmi aduce aminte, nu cu plăcere, de tentativa „marinarului” Traian Băsescu de a torpila Guvernul Tăriceanu în 2005 în aceeași manieră, cu alegeri anticipate. Tentativa a eșuat, iar Băsescu a intrat într-un vertij.

Cristian FOCȘANU