Pentru unii mumă…

RADU VIDA

NATO.
E clar: nu se poate fără. Din păcate. Pentru că altfel ar arăta viaţa pe Planetă fără de armate, şpioni, arme şi alte asemenea. Sau, chiar dacă nu s-ar simţi în buzunarul fiecăruia dintre noi, ar fi mai multă linişte. Şi siguranţă. Dar repet: nu se poate! Fără NATO o serie de ţări ar fi descoperite din punct de vedere al siguranţei naţionale. Şi chiar dacă n-ar exista un duşman comun, Rusia să spunem, sau China, sau Coreea, sau… tot s-ar găsi motive pentru a se întreţine o „jandarmerie mondială”. Aşa, să fie, să tremure izmenele pe unii, şi să aibă din ce trăi bine alţii.

M-am luat însă cu vorba şi, iată, o ştire pune pe gînduri Europa. Cîteva ţări au hotărît să-şi reducă cheltuielile pentru susţinerea NATO. Cum se poate aşa ceva? Ei, uite că se poate! Şi încă cu acordul tacit al mai marilor din Alianţă. Cîştigătorii „lozului cel mare” sînt ţări care, prin potenţialul lor economic, şi prin vocaliza pro război ar trebui să susţină singure această Alianţă. Dar nu se întîmplă aşa ceva. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, din ceva trebuie s-o duci mai bine, trebuie să iei de undeva ca să te dezvolţi în altă parte. Şi de unde să taie mai abitir frunze la cîini? Din oastea cea mare a NATO.

Aşadar: Marea Britanie, Germania, Canada şi Italia taie drastic din aceste cheltuieli. După rebeliunea francezilor, iată că şi alte mari puteri ale lumii lasă povara apărării statelor membre pe socoteala celor mici. Şi, desigur, amărîţi. Orice comentariu pare de prisos. Şi chiar aşa ar fi trebuit să fie. Cel puţin în concepţia celor care au aprobat acest lucru. Crezîndu-se ascunşi privirilor celor mulţi şi a barosanilor pomeniţi mai sus, pe listă se adaugă Ungaria şi Bulgaria. Trebuie să recunosc că nu există o explicaţie logică pentru acest gest. Mai ciudat e că nici marele popor american n-a protestat la aflarea veştii. Contribuabilul, atît de mult-citatul democrat, urmaşul Unchiului Sam (care geme şi el, pentru că, să nu credeţi că acolo, cîinii şi-au făcut brutărie pentru a împlini ghiduşia cu „covrigii în coadă!), americanul năcăjit, zic, n-a mişcat în front. Ştiut fiind că Statele Unite ale Americii cheltuie 735 miliarde de dolari pentru distracţia NATO. Şi, nu demult, li s-a cerut americanilor să fie înţelegători, petru că bugetul trebuie mărit.

Două cifre, demne de comparat merită a fi citate cu exactitate. Asta pentru a nu face comentarii de nici un fel şi a lăsa cititorul să gîndească singur: cheltuielile totale ale NATO sînt de 1023 miliarde de dolari, iar cheltuielile Rusiei de 60 miliarde de dolari.

Ei bine, dacă năstruşnica iniţiativă i-a giugiulit pe unii, pe alţii i-a năpăstuit. Aşa se face că alte ţări, mult mai… şifonate după decenii de „strîns elasticul de la chiloţi” (asta ca să mă autocitez), pîrliţi de-a dreptul au fost obligate să-şi mărească bugetele militare. Simpla lor înşiruire ne face să ne gîndim la cîtă nedreptate este în lumea asta. Pentru că, după promisiunile „vă apărăm noi!”, după vociferările insistente de a distruge o bună parte din dotarea armatelor de pe continentul nostru, acum se cere, se impune chiar, creşterea bugetelor pentru „apărare”. Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia şi Polonia sînt ţările care urmează să tragă de la gură, pentru a da pe… gaură. La această listă se adaugă şi România, cu specificaţia că preşedintele Iohannis a fost mai mult decît dictatorial cînd a venit vorba în CSAT de alocări bugetare pentru armată. Nu zic că a primit ordin, dar nici nu se poate înghiţi logica după care NATO face favoruri uriaşe pentru unii şi-i înghesuie pe alţii. Am avea ce cumpăra în afară de avioane şi nave de război. Şi, în nici un caz, nu vom ieşi din rahatul cotidian, dacă la orice mică săltare a economiei, aruncăm bani pentru a mai cumpăra armament şi muniţie de la cei… scutiţi de asemenea cheltuieli.