Pentru contra

Să nu credeţi că-i uşor.
Ieşirea din Uniunea Europeană aduce multă bătaie de cap celor două Camere ale celui mai vechi Parlament, de acum, de dincolo de Continent. Se începe din bucătărie, se trece în debara şi numai pe urmă…
Recunoscuţi ca oameni serioşi îndeobşte, deputaţii din Camera comunelor au dat o lecţie Împuţoşeniilor-lor, lorzii din încăperea cu acelaşi nume.
Şi au votat.
Trebuie spus că dezbaterea a fost una plină de elan… deputăţesc. Şi, important, s-a ţinut noaptea. Pe lună. Da’ transparent. E drept că erau prezenţi şi civili, erau acolo şi principalele televiziuni din GB, erau acolo… dar orişicât! Noaptea?…
Dezbaterea s-a desfăşurat în jurul unei probleme importante pentru naţie: Să se pună sau să nu se pună capăt supremaţiei drapelului european în Marea Britanie? Mai pe înţelesul nostru, care nu suntem nici lorzi, nici deputaţi: să se dea jos steagul cu steluţe în cerc de pe vestitul Parlament? Târziu, când începeau să mijească zorile, iar ochii mici şi prietenoşi ai celor de la putere păreau să se confunde cu ochii şi mai mici, dar însângeraţi ai opoziţiei, Şambelanul a anunţat: Victorie! În ’ăst timp, s-au spus tot atâtea prostii ca şi în instituţia similară de pe Dealul Mitropoliei. Ba, dacă am contabiliza, pierderea de vreme a fost şi mai mare. În fine, la numărătoarea vigilentă şi tot atât de electronică s-a anunţat că 326 de deputaţi au votat „pentru”, iar 280 – „împotriva”.
Mai marii Regatului (observaţi, vă rog, că n-am spus: Unit!), aşadar deputaţii şi cei lorzi rătăciţi s-au îndreptat spre cluburile lor, unde, nu-i aşa?, începea o nouă zi. Fericiţi, şi cu satisfacţia muncii împlinite, deputaţii au dat astfel, startul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Spuneam că n-a fost uşor.
Dar, dacă pentru un amărât de steag s-a consumat atâta energie, cât va dura oare să se negocieze nota de plată a Brexit-ului? Acolo, peste Canalul Mânecii s-au construit din banii evropenilor lumi de basm, oraşe, holdinguri; tot cu bani pârâţi (euro vs lire) s-a întărit visteria Coroanei. Au venit oameni din toate colţurile lumii pentru a gusta din bunătăţile Raiului de aici. Dar, aşa cum au venit unii, alţii vor să plece. Irlanda îşi vrea… Nordul! Şi cere asta într-un apăsat grai celtic. Scoţia vrea în … UE. În 1997 s-au sfidat tratatele de uniune cu GB din 1707 şi în 2018 avem (iarăşi!) referendum pentru independenţă. După Digul lui Offra se vorbeşte tot mai abitir limba galeză. Iar Ţara Galilor e tot mai tânără şi mai neliniştită.
Sigur că nu se vor despărţi.
Marea Britanie ştie mai bine ca oricine că „unde-s doi (respectiv patru) puterea creşte… Dar, vorba aia: la tăţi ni-i greu. Iar în Regat, încet dar sigur,totul devine aproape de nesuportat.
Radu VIDA