Pe când o verificare a privatizărilor din România?

Noul procuror general al Bulgariei a ordonat recent revizuirea întregului proces de privatizare care a urmat căderii comunismului. Demersul procurorului general Ivan Gheşev a fost făcut deoarace procesul de privatizare din țara vecină a fost asociat cu corupţia. Decizia lui Gheşev a fost salutată atât de guvernul conservator de la Sofia, cât şi de Partidul Socialist şi partidul DPS al etnicilor turci, aflate în opoziţie.

Când citești o astfel de știre, binențeles că te întrebi dacă nu cumva ar fi binevenit un astfel demers și în România. Cum în Bulgaria inițiativa a pornit de la procurorul general, m-am uitat peste proiectul de management al noului procuror al României, Gabriela Scutea, ca să văd dacă nu cumva a venit în fruntea Ministerului Public cu alte priorități față de cele cu care am fost obișnuiți de predecesorii săi, Laura Codruţa Kovesi şi Augustin Lazăr, priorităţi care, în general, au fost legate de lupta anticorupție. În documentul pe care l-a prezentat cu ocazia candidaturii sale la funcția de procuror general, Daniel Scutea arată, printre altele, că dorește să contribuie la îndeplinirea obiectivelor MCV și să crească, sub conducerea sa, calitatea actelor de urmărire penală. La capitolul corupţie, noul pocuror general anunță că dorește să valorifice datele rezultate din infracțiunile de corupție, prin diseminarea bunelor practici. Totodată, Scutea preciza că va intensifica soluționarea dosarelor de evaziune fiscală și spălare a banilor.

În general, sunt cam aceleași teme care au fost abordate de cei care au condus Ministerul Public în timpul mandatelor lui Băsescu și a lui Iohannis. Nu găsim nimic deosebit despre lupta împotriva drogurilor, fenomen care face ravagii în societatea românască, mai ales în rânduri adolescenților, și nici despre combaterea infacțiunilor contra vieții și integrităţii, temă amplu dezbătută după cazul Caracal. Nu reiese nici faptul că ar constitui o preocupare fraudele aduse statului prin înstrăinarea patrimoniului acestuia. Așa că puțin probabil că în România, în mandatul Danielei Scutea, să fie luate la puricat dosarele privatizărilor dubioase din România de după 1990.

Din păcate, majoritatea românilor au simțit pe propria piele ce a însemnat privatizarea marilor întreprinderi și companii. Sute de tranzacții cu investitori dubioși și cu firme de apartament au lăsat milioane de români fără locuri de muncă, au dus la dezmembrarea utilajelor și, în multe cazuri, la demolarea efectivă a fabricilor, în locul acestora fiind dezvoltate proiecte imobiliare. Sectoare întregi din industria românească au fost duse la sapă de lemn prin vânzarea de active subevaluate. Prin inginerii financiare, mii de indivizi au devenit peste noapte milionari în euro. Au fost devalizate bănci, închise unități economice strategice, timp în care în bugetul statului apăreau găuri tot mai mari iar guvernații umblau și încă mai umblă să se împrumute pe la diverse organisme financiare internaționale cu dobânzi tot mai mari.

Este adevărat, au fost pe parcursul timpului şi diverse inițiative de verificare a privatizărilor. Însă, majoritatea, doar la nivel de comisii parlamentare şi fără nicio finalitate. Rămâne de văzut dacă vreodată, cineva se va gândi că se impune în România o revizuire a procesului de privatizare de după 1990. Ar fi cazul.