Electoratul român – întotdeauna prostit

ILIE CĂLIAN

Victor Ponta, împreună cu actuala alianţă de la guvernare, adică avînd în spate majoritatea parlamentară, a hotărît să marcheze trei ani de la preluarea guvernării prin USL. Evident, nu e vorba despre o “sărbătorire”: Ponta a dorit să arate că, în pofida faptului că “vechiul” PNL s-a desprins de USL şi a intrat într-o mezalianţă cu PDL, vechile idei, vechiul program şi, în ultimă instanţă vechiul elec-torat, care i-a adus la guvernare, au rămas cele mai importante forţe politice din România. Putem s-o contestăm? Teoretic, orice se poate contesta. Totuşi, realizările Guvernului Ponta nu se pot contesta. Nu voi face aici o recapitulare a guvernării Ponta, începută sub egida USL. Nu voi enumera o mulţime de importante măsuri, a căror eficienţă se vede chiar acum. Problema este alta: Ponta a făcut greşeala – după opinia mea! – de a se încăpăţîna să afirme, permanent, că el urmează progra-mul USL. Evident, cel puţin o vreme, acesta era un mesaj clar şi pentru electorat, şi pentru membrii şi simpatizanţii celor două partide – PSD şi PNL – că principiile fundamentale ale guvernării nu se schimbă.

La această oră, Guvernul PSD-UNPR-PC se poate lăuda cu multe “lucruri bune”. N-o să le enumăr pe toate – nici măcar pe acelea care au reprezentat primele măsuri de recuperare a pagubelor făcute de guvernul Boc în buzunarul fiecărui român, de la reducerea sa-lariilor bugetarilor, la creşterea TVA la 24%. (Aceasta nu a fost înţeleasă atunci de majoritatea populaţiei şi nici acum nu cred că va fi, cu adevărat, înţeleasă reducerea TVA la 9% pentru alimente, şi, apoi, la 20% pentru toate produsele: ca să înţelegi, îţi trebuie o minimă cultură a economiei de piaţă, pe care majoritatea populaţiei României nu o are.)

Desigur, “aniversarea” organizată de Ponta la Parlament – a avut un caracter propangandistic evident: Ponta a dorit să arate că a izbutit să realizeze toate astea chiar fără sprijinul fostului PNL. Că, la “aniversare”, au lipsit foştii PNL-işti nu e de mirare: s-au “topit” cu fostul PDL. De fapt, de ce să ne mirăm? Convieţuirea în USL nu a avut pentru liberali – îmi imaginez! – fascinaţia convieţuirii cu PDL, fostul PD! Să nu uităm: PNL şi PD au făcut parte din acelaşi guvern al CDR. Ulterior, PNL şi PD au format alianţa DA, sub oblăduirea lui Băsescu, acela care a “forţat” Constituţia pentru a impune guvernul Tăriceanu din 2005. S-au certat pe parcurs PD(L) şi PNL?! Da, e adevărat. Se pare că motivul fundamental era o persoană: teroristul Băsescu – terorist şi în interiorul propriului partid, şi în alianţa cu PNL. Odată Băsescu dispărut din postul de putere pe care şi l-a însuşit cu sprijinul celor două partide, “băieţii” din PDL şi PNL se pupă din nou, jurînduşi credinţă veşnică. Desigur, există şi pierderi, în frunte cu Elena Udrea şi alţi cîţiva din prejma lui Băsescu. Dar – ciudat! – toate an-chetele făcute de DNA şi SRI nu se apropie nici de ceilalţi foşti şefi ai PDL, nici de aceia din PNL – dar nu-i ocolesc pe cei din PSD. Nu vi se pare ciudat?! Mie mi se pare extrem de ciudat că DNA nu are nimic a spune despre foştii lideri ai PDL şi ai PNL. De parcă doamna aceea, Justiţia, care nu e oarbă, ci doar legată la ochi, şi-ar fi dat la o parte eşarfa aia şi ar privi doar cu un singur ochi – dar cu ambele urechi bine deschise. Aşa că şi aude, şi vede nu doar cum s-ar înclina balanţa din mîna sa stîngă – dacă nu cumva are un cîrcel -, dar şi în ce direcţie să dea cu sabia (nu cu celebrele cătuşe)

Mă aştept ca, prin ceea ce am scris, anumite persoane să ma acuze că fac presiuni aspura Justiţiei, că atac independenţa Justiţiei, că etc. În loc de orice explicaţii: dacă aplicarea legii depinde de ce spune unul sau altul, atunci respectivul judecător nu merită să fie judecător: simpla afirmaţie că sînt deranjaţi de opinia publică îi descali-fică profesional. Apoi, să revenim la statutul celor trei puteri din stat- legielativă)legiferatoare (parlamentul), executivă (Guvernul), Ju-decătorească (întreg acest sistem complicat ierarhic). Ei, bine, singura dintre cele trei puteri care nu se află sub controlul electoratului es-te Puterea Judecătorească: noi alegem Parlamentul şi, prin aceasta, Guvernul. Poate electoratul român să-şi exercite drepturile de control asupra Puterii Judecătoreşti? NU!! Puterea Judecătorească în România a devenit o luptă între felurite găşti, care se unesc împreună împtriva electoratului român.