Patria este norodul şi (nu) tagma jefuitorilor

Am parafrazat spusele lui Tudor Vladimirescu nu pentru a face paradă de cultură (!?!), ci pentru a aduce aminte că, realmente, suntem dezbinaţi. Se întâmplă asta nu pentru că norodul n-ar fi fost mereu jefuit, nu pentru că hoţii nu şi-ar fi creat întotdeauna avantaje pe seama muncii altora, ci pentru că, pur şi simplu, nu încăpem unul de celălalt.

Niciunde nu-i altfel!

Peste tot există truditori ai locului, oameni care se descurcă mai bine sau mai rău şi chiulăi, vampiri ce trăiesc doar din sângele supt de la cei care, în naivitatea lor, se lasă mereu şi mereu păcăliţi. E şi multă lipsă de educaţie, şi nepăsare, până la un punct, dar şi şmecherie cât încape şi total dezinteres faţă de semeni. Să nu credeţi că în mult-lăudatele ţări dezvoltate lumea o duce ca în basme. Nu! Şi acolo există oropsiţi, şi acolo cei care pot fură de la cei mulţi şi „săraci”, rotunjindu-şi, vorba  vine, miliardele moştenite. Tot prin rapt!  Dar există, neîndoielnic, ceva mai mult bun simţ. Şi, mai ales, legi  care să ţină în frâu dezmăţul pe seama năcăjiţilor. Din când în când, agenţiile de presă anunţă că averea lumii s-a concentrat în şi mai puţine mâini; că, în urma crizelor economico-financiare s-a subţiat agoniseala celor muţi, iar miliardarii s-au înmulţit al dracului de mult.

Dar…

Există un „dar” peste care n-ar trebui să trecem. Şi norodul este lăsat să câştige.  Cinstit. Prin muncă grea. De regulă, nu li se dă nimic. Decât legi! Legi care să încurajeze traiul mai bun. Munca. Inovaţia. Interesul pentru  mai mult şi mai bine. Evident că, în aceste condiţii, în care efortul celor mulţi se… înmulţeşte, şi cei puţini dar putrezi de bogaţi, agonisesc şi mai mult. Dar, credeţi-mă, la nivel global nu contează. Nu contează pentru că norodul, obişnuit să nu capete nimic de-a gata, se mulţumeşte cu acel nivel de trai în care nu trebuie să recurgă la artificii pentru a-şi susţine existenţa.

De multă vreme, însă, la noi s-a încetăţenit o practică pe cât de păguboasă, pe atît de neperformantă: norodul acceptă acel „să ni să deie!”, iar jefuitorii dau. Dar puţin. Pentru că, la gestul lu’ Pară Mălăiaţă nu creşte productivitatea muncii. Şi, în consecinţă, şi celor bogaţi le revine puţin. Din şi mai puţinul generat de  cei mulţi.  O cifră: avem deficit (pe primele zece luni ale a anului, de 20,9 miliarde de lei, în traducere aproximativă 4,49 milioane de euro. Aici e cuprins şi bugetul de stat şi pensiile şi şomajul. Şi „gluma” s-a îngroşat faţă de anul trecut. Explicaţia e mai simplă decât băsmuieşte propoziţia teodoroviciului: nu muncim, nu avem de unde colecta impozite, nu dăm ce i se cuvinte Statului. Mai spun? Pungaş şi truditor trebuie să înţeleagă că, pentru susţinerea ideii de Ţară e nevoie de muncă. Restul e poveste pentru o şi mai adâncă dezbinare.

RADU VIDA