Partidele pun carul înaintea boilor?

Ilie CĂLIAN

Nu ştiu dacă este absolut adevărat: am aflat informaţia (“din surse”) de la un post de televiziune. Cică într-o şedinţă discretă, da-că nu tocmai secretă, parlamentarii “noului” PNL au hotărît să adopte un principiu de “uz intern”, adică numai în “noul” PNL, conform căruia foştii (încă actualii) parlamentari ai acestui partid încă nefuzionat ofi-cial şi real să aibă un drept de preemţiune pentru viitoarele candidaturi parlamentare, la toamnă. Vasăzică, noi ne batem capul cu alegerile locale şi judeţene din iunie, “aleşii” mai mari – cei care îşi căutau pensii speciale – se gîndesc şi la posibilitatea de a-şi fixa pe viaţă locurile în Parlament. Repet: nu ştiu dacă e doar o “propunere”, pe care conducerea “noului” PNL ar trebui s-o valideze, alături de feluritele modificări de statut şi de definitiva împărţire a ciolanelor – cînd se va întîmpla. După cum nu ştiu cum s-ar potrivi asta cu atît de vehement susţinuta – de către “noul” PNL şi tătucul său, Klaus Iohannis (dar şi de către alte partide, precum şi de “societăţile civile” şi “Strada” , care au produs căderea Guvernului Ponta – lozincă a înnoirii clasei politice. Dacă “noul” PNL şi port-drapelul său, Klaus Iohannis doresc realizarea înnoirii clasei politice prin fixarea pe viaţă a unor locuri în Parlament – atunci e sigur că ne-am pricopsit cu cea mai ticăloasă mentalitate politică de care a avut România parte de la ieşirea din feudalism: pînă şi “odiosul” Partid Comunist Român adoptase ideea “rotaţiei cadrelor”…

De fapt, informaţia – repet, încă neconfirmată de conducerea “noului” PNL – ne arată clar două lucruri: exact cei care s-au bătut cel mai mult cu cărămida-n piept că vor “înnoire” şi l-au adus, ca dovadă, pe Iohannis în fruntea ţării, exact ei au decăzut din democraţie în feudalism; şi că lupta din interiorul “noului” PNL – dintre foşti membri ai fostului PNL şi cei ai PDL – este departe de a se fi înche-iat. Ajunşi aici cu constatările, trebuie să ne punem o întrebare firească, în ajunul declanşării campaniei electorale pentru locale şi judeţene. Anume ce-i determină pe “noii” PNL-işti să-şi agite atîta coada-n sus, să refuze cu obstinaţie eventualele colaborări cu UNPR şi ALDE , dar şi cu PMP şi cu M10?! Că e de prost gust să colaborezi cu Băsescu şi partidul său – e de înţeles, în condiţiile în care nici în Băsescu, nici în fosta procuroare, Monica Macovei nu mai poţi avea încredere. Şi, mai ales, în condiţiile în care DNA ar putea deschide te miri ce dosare la adresa vreunuia sau a unui din apropiaţi. Dar cel puţin ALDE şi UNPR nu sînt chiar de neglijat. E adevărat, ALDE are tot interesul să preia o parte din alegătorii tradiţionali ai fostului PNL. Ba, poate, şi alţii: în ultima vreme e ceva vînzoleală prin “teritoriu”, anumite organizaţii trec integral sau parţial de la un partid la altul – cel mai spectaculos caz fiind al celui în care o întreagă organizaţie fostă PDL-istă a trecut – unde credeţi?! – la PSD! În altă parte, foşti PNL-işti se întorc la vechiul partid. În fine, de la UNPR se vede o hemoragie despre care nu ştii ce să zici. Adică, după ce UNPR a izbutit să culea-gă parlamentari de la, în principal, PSD şi PPDD, acum partidul fostului general cu patru stele de plastic îşi pierde oamenii unul după altul şi încă nu s-a hotărît ce alianţe va face. De fapt, rămîne de văzut dacă, pînă la alegerile locale, vor mai rămîne organizaţii teritoriale ale UNPR suficient de puternice pentru a putea încerca să-şi desemneze can-didaţi, ori vor trece cu arme şi bagaje de partea altui partid – în pri-mul rînd, PSD. Se pare că ezitările conducătorilor PSD şi ALDE în legă-tură cu felul cum vor colabora cu UNPR au la bază tocmai speranţa că resturile acestui partid se vor alătura unuia dintre cele două. Nu că n-ar fi bineveniţi la vreunul dintre celelalte – de la “noul” PNL, la cel al lui Băsescu ori Macovei. Numai că de Băsescu se fereşte lumea pentru că a văzut că, şi acum, joacă la cacealma (şi-a făcut un nou partid, dar n-a desfiinţat fostul PMP, iar acum tot de acesta se foloseşte) , iar Monica Macovei are ea înseşi atît de grele “probleme”, inclusiv în Parlamentul UE, încît nu prezintă o deosebită atracţie. (Dintre cele trei mari bretonate ale României, deocamdată doar Laura Codruta Kövesi se află în urcuş.)

De fapt, ar trebui să observăm (spuneam mai înainte) că, în timp ce noi, amărîţii, interesaţi de ce se va întîmpla în localităţile şi jude-ţele noastre după alegerile din iunie, nu ştim cu exactitate care vor fi candidaţii la locale şi judeţene (ceva mai mult decît o simplă înşirare de nume de posibili consilieri), parlamentarii au gînduri mari în privinţa viitorului lor. Într-un fel, e de înţeles: numărul parlamentarilor se va restrînge, iar cămaşa fiecăruia dintre ei le este mai pe corp decît pardesiul alegătorilor. Dar, totuşi, nu cumva partidele pun carul înaintea boilor? Cînd am zis “car” m-am gîndit la bunul trai al acestora…