Paralele… inegalabile

Dacă nu căutăm banalitatea rimei, putem reformula vechiul „interesul poartă fesul” cu mai moderna pălărie cu boruri largi, ce acoperă vederea clară şi nepărtinitoare. În această lume îmbârligată şi cu scopuri unilaterale, ar fi nevoie de o mai mare deschidere şi o recunoaştere (sine ira et studio) a valorilor fiecărei naţii, lăsând istoria să descopere adevăruri reale şi nu inventate. S-ar dovedi astfel – printre altele – că şi neregaliştii ar putea respira aerul rarefiat al realizărilor din vremurile în care oamenii credeau că regii sunt unşi de însuşi Dumnezeu şi sunt reprezentanţii Lui pe pământ.
Ca orice familie regală, şi Casa de Hohenzollern a României a avut urcuşuri şi coborâşuri, dar nu se poate nega contribuţia ei la construcţia unei Românii moderne. O demonstrează, cu prisosinţă, expoziţia deschisă la Salonul Constantin Baraschi din parcul Regele Mihai I (?), fostă de-acu Herăstrău. Sub un generic de generoasă respiraţie: „Regina Maria – un veac de inspiraţie”, expoziţia reuneşte lucrări de artă inspirate din perioada de glorie a acestei Regine, obiecte de colecţie de epocă (cărţi rare, unele cu autograful Reginei Maria, fotografii originale), precum şi o impresionantă colecţie de port românesc din perioada 1900-1930 în stilul adoptat şi purtat de Marea Regină.
Întâmplarea face că, doar cu câteva zile în urmă m-am întors de la Balcic. Şi, bineînţeles, o zi întreagă am bătut marele domeniu al „Cuibului singurătăţii” acolo unde, loc’şorul oferit regalităţii de bancherul Jean Crissoveloni a fost extins temeinic de către statul român, care a cumpărat o suprafaţă suficient de mare pentru a se construi aici, o reşedinţă regală. Preferinţa Reginei Maria! Un imens parc botanic, vile rezidenţiale şi, mai ales Tenta Jeavat (în turcă!), de unde s-o fi pornit „şarpele verde” către Evropa evului nostru; 6 case în stil maur, mediteranean şi cu influenţe ale clădirilor tradiţionale bulgăreşti, şi un minaret (!?!) cu pereţi albi, ocupând malul mării (despărţit doar de plajă) şi dealurile din împrejurimi; o mănăstire, o pivniţă imensă, un izvor în cascadă şi „Stella Maris”, acolo unde ar fi trebuit să stea, peste veacuri, inima Reginei.
N-a fost să fie.
Pentru că „Istoria a hotărât” ca acea bucăţică a ţărmurilor Dobrotici să fie cedat bulgarilor, iar inima şi trupul Reginei Maria să fie aduse în ţară.
Au rămas însă construcţiile şi domeniul, din care bulgarii au reuşit să facă o adevărată atracţie turistică. Exuberantă, frumoasă, curată şi cu înscrisuri în patru limbi. Regina Maria? Născută în Anglia, nepoată a Ţarului, bla, bla, bla… Nimic despre faptul că a fost Regina României! Nimic despre faptul că a fost soţia Regelui Ferdinand! Nimic despre contribuţia ei reală la unirea ţinuturilor româneşti.
Bravos!
Prietenii noştri de la sud de Dunăre ştiu să ascundă sub preş cei 100 de ani în care poporul vecin de la Nord şi-a recăpătat fiinţa.
Radu Vida