Pânză de bomfaier peste ochi

Iaca, am terminat de cetit, parkinsonat și înfricoșat, până la umed, o postare despre dispariția noastră, prin niște metode, față de care Apocalipsa e pârț de privighetoare, grohăit de melc și leșinătură romantică.
Băjeți, am buclarisit-o, nici nu știți cum se uită, invizibil, niște uăchi intelilijenți la fiecare dintre noi, știe ce ai în bughighăi, pe ce o parte o porți, iar la duamne, dacă sunt originali, sau burete cu silicon.
Lăsând gluma să pască, trebuie să spunem că scenarita apocaliptică, de dizolvare națională, erodare identitară, hemoragie demografică și de populație matură, inclusiv a creierelor lucrative, începe, zice-se, cu înglodarea în datorii.
Să ne înțelegem: nu sorosiștii ne-au înglodat, ci politicienii NOȘTRI, au făcut-o, ca urmare a unor programe de guvernare diletante, neperformante, neracordate la realitate, nefăcute de experți, ci de politruci.
Da, aceeași incompetență criminală a deformat și a deturnat învățământul, a scăpat din mână valorile pedagogiei generale, adaptată la vremi, din mers, aceeași nenorociți cvasi-analfabeți au dus Sănătatea la terapie intensivă, intoxicată, fără investiții, și au ajutat moartea să aibă recolte bogate.
Lista e lungă, autostrada moștenire de la tata, care a murit demult, mândru și sărac, iar bogăția este la ei, cei care ne sunt și mama și tată și tot ceea ce trebuie la o adică pentru ca minciuna să fie rotunda și dodoloață. Proiectele de țară sunt tot la ei, iar la noi posibilitatea de a privi cum crește apa în ogradă și cum cocoșul învață găinile să înoate.
Există, lucru deja dovedit, într-adevăr, o tufă de scenarii de S.F., pe care scrie „lavandă personalizată”, pentru a se instala, în timp, o stare de nebine, de disconfort existențial, de teamă, fără subiectul ei, nedeslușită, de improvizație și de dorința de a întoarce de trei ori cheia în broască.
Impactul e mare la o anume parte a poporului, ajuns populație, cu lesă nevăzută, extrem de permisivă, tocmai pentru a induce o stare de bine, etilizată discret, lesne confundabilă cu libertatea și aceea cu înlocuitori.
Credeți că ocultele străine au retrocedat păduri, sate, castele, cursuri de apă, mii de clădiri, fără acte, ori cu ele măsluite, ori concesionate pentru sprijin politic?
Nu, măi bunicule plângăcios și aiurea, primarii, cădăstrașii, guvernanții au făcut-o! Aici sunt ocultele, aici e corul, iar dirijorul din străinătate, vine cu știmele lui, la lucrul deja făcut.
Nu șnițelul vienez a venit de capul lui să taie și să prelucreze pădurea lui moșu-tău: cineva, un român politic și guvernant a semnat, iar echipa lor bagă la marsupiu, mulțămita primită…
Răul înlăuntru este făcut, de ai noștri guvernanți și alte născătoare de politruci. Musafirii, dacă primesc invitații, strigare peste gard, cum să nu vină la masa întinsă?

Cornel UDREA