Păcăleli?

RADU VIDA

Ştirile cu condiţional optativ n-au nici o credibilitate. Dar bâzâie rahatul. Şi, după cum se ştie, aşa o operaţiune face ca… materialul să… pută. De la distanţă. Dar ce nu fac oamenii, când e să-şi pună fesul cu interesul pe-o ureche şi să facă tot posibilul să ajungă la ţintă.

Alegerile prezidenţiale…

Importante, nu? Cu atât mai mult cu cât, nu peste mult timp, ele au loc în Statele Unite  ale Americii. Se dă la gioale, se spurcă competitorii, dar şi grupurile de interese din jurul lor. Se aruncă invective, se manipulează, se fură, se înjură şi, mai ales, se inventează. În aceste condiţii, nu este de mirare că şi vestitul FBI are oareşce interese. Că, vorba aia, oameni lucrează şi acolo! Numai că ne întoarcem la condiţionalul optativ şi ne îndoim, până la 90 de grade. Riscăm declanşarea spondilozei, dar tot nu putem crede în comunicatele contradictorii. Aşa se face că Biroul Federal şi de Investigaţii a săpat şi a constatat că bazele de date ale unor alegători din două state americane au fost atacate. De hackeri, zic ei, „probabil din Rusia sau alte state”. Birou, înţeleg! Dar să aibă aşa slabi investigatori… Mai departe.

Alerta de intruziune cibernetică s-ar fi produs pe 18 august şi abia peste 10 zile a aflat YahooNews. A trăncănit vreun agent beat-muci? Sau cei de la site-ul amintit se plimbă ca vodă al nost’ şi dau prin lobodă de câte un dosar ultrasecret? Reuters nu ne spune. Dar spune că: „oficiali neprecizaţi au divulgat pentru Yahoo…”. Posibil. Dar urmează un penibil: „cred că ar putea să afecteze desfăşurarea alegerilor din America”.

Mai zice ştirea cu pricina că FBI nu a identificat cele două state vizate de hackeri. Dar Yahoo zice că-i vorba despre Arizona şi Illinois. Şi asta se poate. Sau nu. Pentru că dacă e „da” şi s-a constatat piraterie informatică, nu s-ar fi închis site-urile respectivilor alegători doar zece zile. Dar s-au închis? Pentru că nimeni n-a confirmat sau infirmat oficial că ar fi vorba de aşa ceva. Doar presa, care, ştiţi şi dumneavoastră… Trei surse şi toate …fabulă!

Mai apoi vine cireaşa de pe tortul manipulării. Se spune că ministrul securităţii interne al SUA a ţinut o conferinţă cu toţi şefii de campanie electorală. Telefonic, auziţi! A trăncănit cu ei la invenţia lui Bell. Aşa zic… tot jurnaliştii. Şi noi trebuie să-i credem! Oficialii ăştia sunt procurori, avocaţi, oameni verificaţi la sânge. Şi ei ne vând ştirea cum că au stat la o şuetă ca la un schimb amabil de reţete culinare din Alaska până în Texas! Nici în Dahomey-ul vechilor regi din… Beninul de astăzi şi de tristă amintire de ieri, când era vorba să se vândă sclavi pentru cele Americi nu se proceda aşa. Aveau şi ei o peşteră mai… securizată, unde puneau ţara la cale, nu credeţi?!

„S-ar putea”, „se presupune”, „posibil să afecteze” şi alte asemenea nu se pot regăsi în nici o recomandare confidenţială a unor servicii. Avertizările trebuie să fie clare, sursele credibile, iar informaţiile de maximă exactitate. Altfel, agenţii constatatori şi investigatori riscă să fie daţi afară. Cum adică presupune? Aşa, de avertisment? De o alertă, acolo?

Ştirea asta este un mare „0″ la care  mai putem adăuga unul, aşa să ne distrăm şi să tragem apa. Se face loc, totuşi, unei suspiciuni majore: sigur că SUA au grijă să-şi securizeze în aşa fel listele de alegători şi, în general, întreg procesul de alegeri, încât să nu le plângem noi pe umăr. Dar la noi, sau cei din Dahomey? E posibil să se recură la asemenea mârşăvii şi să se falsifice voinţa democratică şi populară?

Nu ştiu răspunsul.

Dar ar fi trist, chiar şi la condiţional, ca oareşcine să… opteze pentru asemenea păcăleală.

S-au au şi făcut-o?!?