Ordine în… chaos!

RADU VIDA

Tot opintesc să nu fac comparaţii. Pentru că, degeaba sunt fiinţe, un elefant n-are nimic comun cu un pekinez. Care, la rândul lui, se deosebeşte fundamental de un miriapod. Totuşi, lumea vie are şi ceva care, cu un minim efort, se poate considera a fi numitor comun: mişcarea. Ideile filosoficeşti, însă, nu-şi au rostul din moment ce vreau să vă povestesc un lucru simplu. Despre mişcare, desigur, şi asta nu numai pentru că am pomenit de ea, dar circulaţia rutieră are toate datele să se încadreze în acest concept.

„Există un oraş în Germania, spune povestea din revista Lumea, unde toate semnele de circulaţie au fost înlăturate, parte a unui proiect al Comisiei Europene. Iar rezultatul este uimitor”. Am înţeles bine? În oraşul Bohme nu există semafoare şi nici alt fel de semne de circulaţie? Zice că da. Şi, pentru că ştiu că este vorba de oameni serioşi, îi cred.

12.000 de maşini. Zilnic. Atâtea vehicule circulă prin acest oraş. Şi, auziţi?! Li s-a spus că singurele reguli sunt limita de viteză de 50 km pe oră şi staţionarea pe partea dreaptă.

Puţin, mi-am zis eu, Drept pentru care, conform unor minime reguli de jurnalism am încercat să găsesc alte două surse care să confirme spusele colegilor de la revista amintită. Şi nu este vorba despre nici un forum, nici o pagină virtuală, ci despre oameni adevăraţi, care au fost în această localitate germană. Iar răspunsurile m-au uimit, realmente. Pentru că, grupurile celor două personaje principale (de încredere, ţin să subliniez!)  nu numai că au confirmat, dar s-au arătat mai mult decât încântate de rezultatele experimentului. Deocamdată.

Sintetizând, grupurile contactate au confirmat spusele revistei: „… de la demararea acestui proiect, nu a mai avut loc nici un accident de circulaţie, nici măcar o tamponare. Totul este pe baza bunului simţ şi al respectului reciproc. Se ţine seama doar de două reguli, atenţia şi prioritatea de dreapta”. Dar, care, repet, nu sunt semnalizate ca pentru toată lumea asta, aflată în goană nebună pe patru roţi.

În ştirea năucitoare, să recunoaştem!, urmează şi o parte cu care nu sunt de acord. Nu de alta dar pot să mă laud că am suficiente cunoştinţe despre modul de viaţă din Germania. Şi, fără să mă laud, am fost acolo de 26 de ori, timp suficient de îndelungat pentru a-mi satisface mare parte din curiozităţile pur umane, dar şi gazetăreşti.

Neamţul e… neamţ!

De acord. Dar numai la el acasă. Pentru că, odată scăpat de chingile constrângătoare ale sistemului lor de viaţă, îşi dau,… drumul. Şi se comportă exact ca noi: apasă acceleraţia până la blană, lasă mască câte un şofer disciplinat, care aşteaptă cuminte la semafor, taie calea partenerilor de drum ş.a.m.d. Aşa că următoarea formulare este absolut falsă: „Proiectul Comisiei European are ca scop de a responsabiliza şoferii şi de a reduce numărul accidentelor rutiere. Sistemul (cu eliminarea semnelor şi semnalelor rutiere n.n.) a fos  preluat deja de mai multe oraşe din Anglia, Olanda şi Belgia”.

Nu! Minciună.

Au fost eliminate semnele şi toate piedicile în calea fericirii unora dintre şoferi, dar nu şi pedepsele. Care, între noi fie vorba, fac ca sufletul oricărui neamţ să intre în glaciaţiune. Sunt amenzi atât de mari, încât mai bine umbli pe jos, te îmbeţi, să ajungi în pragul cirozei hepatice… Şi tot e mai ieftin, decât să nu dai o prioritate sau, doamne ! fereşte!, să-ţi areţi inelarul cu unghia spre înaltul ceriului şi direcţia… înjuratului.

Halt!