Opriţi timpul!

Unul dintre necazurile noastre este cel cu timpul. Ba merge prea încet, ba prea iute, niciodată aşa cum am vrea. Poate şi de asta ne aflăm, mereu, în întârziere. Căci, de întârziat, întârziem copios şi constant, de parcă ăsta ar fi singurul sport de pe lume la care am putea ajunge campioni mondiali. Aşa că, întârziem.

La noi, întârzie toate. Vrei să mergi cu trenul? Are întârziere. Degeaba s-a schimbat  “mersul trenurilor”, în care a fost lungit timpul deplasării, tocmai ca să nu mai existe întârzieri. Nici asta nu a folosit: la vechile rămâneri în urmă, acum “legale”, se adună altele noi. Nici cu autobuzele nu avem prea mult noroc. Degeaba există panouri de afişaj în toate staţiile, că mijloacele noastre de transport în comun tot mai fac măcar un minut, două, în plus, până să ajungă la noi. Fenomenul a urcat până la cer, la avioane. Anul ăsta, doar până prin primăvară, nu mai puţin de 210 zboruri au avut întârzieri în România, calculele specialiştilor arătând că rata punctualităţii a scăzut la 71,7%. Parcă şi stopurile întârzie. Când te grăbeşti mai tare, atunci se găsesc să stea pe roşu cât au dânsele chef.

Te-ai îmbolnăvit şi – Doamne fereşte – trebuie să mergi la medic? Păi aştepţi. Ba întârzie doctorul, plecat, poate, pe teren, de unde nu are cu ce ajunge iute la cabinet, căci toate cele merg agale. Ba sistemul ăla modern cu carduri ia şi el o pauză, că a obosit, şi atunci întârzie niţel – asta dacă mai porneşte vreodată. Chemi Salvarea? E mult mai bine să fii sănătos. Vrei să reclami ceva, de urgenţă, la Poliţie? Un nume îmi trece prin minte: Caracal. Vrei o audienţă? “Domnu’” întârzie un picuuuţ, poate că e mai eficient să-ţi faci o reprogramare. (Desigur, o să întrebaţi de ce e nevoie de audienţe, că tot nu se rezolvă nimic? Păi, nici eu nu ştiu.)

Despre alte instituţii, ce să mai vorbim? Banca Mondială, nu noi, a făcut un studiu. Uitaţi ce a ieşit. Vrei să obţii o autorizaţie de construire? Trebuie să aştepţi măcar 275 de zile. Şi un copil se naşte mai repede. Mai vrei şi să-ţi bagi curent în casă? Păi te uiţi la lumânare vreo 112 zile. Căci, curentul se aduce cu găleata, nu-i aşa? Ai o firmă, şi nu te-ai înţeles cu partenerii or furnizorii? Un litigiu comercial se rezolvă în minim 527 de zile. Despre unul civil nici nu mai are rost să pomenim.

Măcar de am avea noroc cu politicienii. Dar… Trebuie aprobată o lege evident necesară? Stă prin sertarele Parlamentului sau Guvernului cu anii. Tâmpeniile se votează, evident, iute şi degrabă. Putem lua nişte bani de la Uniunea Europeană? Pas de a fi depuse dosarele la timp. Şi, nu vi se pare că şi preşedintele nostru e aşa, cumva, mai…?

Cam ăştia suntem noi. Ne-o tot ia timpul înainte. Am întârziat, întârziem şi – deşi nu promitem – vom întârzia în continuare, mult şi bine, în tot şi în toate.

Să nu credeţi că sunt doar cârcotaş: şi textul ăsta e scris cu întârziere. Ieri, în 5 septembrie, trebuia aniversată Ziua mondială a întârzierii.

Viorel DĂDULESCU