Omorârea morţilor deja morţi

Veselie mare în politica românească, în care se petrec scene pentru care Eugen Ionesco ar fi mai mult decât invidios. Absurdul a fost dus la extrem. Derizoriul este la el acasă.
Din păcate, piesa care s-a jucat luni sub cupola Parlamentului este una proastă, iar personajele, nişte cabotini expiraţi, care încearcă să se resusciteze cu glumiţe răsuflate. Umor distractiv şi dramă tristă, pe măsura celor care le practică.
Parlamentul şi-a început săptămâna cu o tâmpenie. Tratată însă cu cea mai mare seriozitate. A ucis ceea ce era deja mort. Şi se mai şi laudă cu asta. Este vorba despre blestemăţia de Ordonanţă 13, care s-a dovedit a fi cu mult mai mult ghinion decât o recomandă numărul. Actul normativ fusese abrogat de către cel care l-a clocit, adică Guvernul, pe principiul de drept tradus la televizor de un profesor de chimie expert în dreptul lui Mendeleev: „Cine a dat, acela să ia înapoi.” Şi Guvernul a luat înapoi, dar nu a fost suficient. Paralizată de propria-i lipsă de lideri, opoziţia s-a gândit să se agaţe de eveniment şi să mai câştige ceva popularitate. Aşa s-a născut absurditatea. Luni, Parlamentul a votat o lege care să abroge Ordonanţa 13, care era deja abrogată, moartă şi îngropată. Adică au mai vrut să mai facă un parastas şi au mai omorât o dată mortul. A fost treabă serioasă. Cu dezbateri. Cu ironii. Cu vot. Cu tot tacâmul unui bâlci în care măscăricii, deşi fardaţi strident ca să nu fie recunoscuţi de public, s-au făcut totuşi de râs ca de obicei.
Ce dovadă mai bună că Eugen Ionesco este român vreţi, decât dialogul-dezbatere dintre două personaje cu termenul de valabilitate mai mult decât expirat: Alina Gorghiu şi Traian Băsescu.
Alina (gesticulând de la tribună):   – Nu tot sistemul judiciar din România este în eroare, numai dl. Băsescu ştie adevărul.
Traian (uitându-se aprins către ea): – Constituţia nu este gestionată nici de domnul Vlasov, de la Camera de Comerţ a României. Când vorbim de Codul Penal, nu e arbitraj.
Alina (vexată): – Asta este o replică de doi lei
Traian (pune capac): – Sunt un inginer mult mai mult decât un jurist de cameră de comerţ.
Ce are o cameră de comerţ cu OUG 13? Vedeţi de ce ar fi invidios Ionesco?
Nici cu Palatul Cotroceni nu-mi este ruşine. Bântuie şi pe acolo absurdul, mai ceva decât stafiile prin castelele din Scoţia. Klaus joacă şi el în piesa incredibilă ţinând-o una şi bună: vrea Referendum. Pe ce temă? Corupţia. Mai exact, poporul să fie consultat dacă este de acord cu lupta anticorupţie, sau nu. Acum, ca oameni zdraveni la cap ce suntem, cam ce credeţi că vor vota românii? … Aşa cred şi eu!
Ce nu ne-am dumirit cu Referendumul acesta este: după ce reguli va fi validat. Jumătate plus unu dintre românii înscrişi pe listele de alegători, (unde trebuie să ţinem seama că aceste liste nu sunt actualizate şi, în general, nu prea mai ştim câţi români în general, cu mic cu mare, mai suntem, necum câţi alegători) aşa cum s-a întâmplat când era să fie demis Băsescu, sau jumătate plus unu dintre cei care se prezintă, aşa cum zice Comisia de la Veneţia? Asta aşa. Ca să creăm o chestiune de dezbatere pentru această tâmpenie numită Referendum cu răspuns anunţat.
Nu pot să închei editorialul de azi, fără să devin puţin nostalgic. Vă mai amintiţi de şedinţa CPEX din decembrie ’89, când Ceauşescu a vrut să demisioneze şi lingăii din jurul lui, Bobu, Postelnicu, Manea Mănescu şi ceilalţi au sărit să-l oprească, pe metoda: „Tovarăşe secretar general, pe noi cui ne laşi?”. Aşa se petrece astăzi la PMP. Într-un moment de luciditate, expiratul Băsescu a spus că demisionează de la şefia PMP. Ce fac alde Eugen Tomac Bobu, Valeriu Steriu Postelnicu, Cristian Diaconescu Mănescu, Ion Toma Găinuşă, Roxana Iliescu Frusina Taşmău şi ceilalţi: nu vor să mai candideze nimeni pentru şefia partidului. Astfel încât Băsescu să fie nevoit să rămână preşedinte. „Traiane, pe noi cui ne laşi”!
Iar peste toate astea, pluteşte figura apocaliptică a lui Bill Gates, care prezice o pandemie care va ucide 30 de milioane de oameni. Aproape ca aceea din 1918, când au murit de gripă 50 de milioane de europeni. De astă dată, după cum spune Bill, virusul mortal va fi făcut pe calculator şi se va transmite de la om la om prin aer. Noroc mare că la noi, în România, nu s-a inventat în toate satele curentul electric, iar acolo unde s-a inventat a fost tăiat din cauza neplăţii facturilor. Iar atâta timp cât Parlamentul omoară morţi, nici nu sunt şanse ca situaţia să se remedieze, aşa că şi absurdul politic are avantajele sale. Am scăpat de pandemie.
Ce-i drept, mie îmi strănută puţin Windows-ul. Cred că l-a tras curentul. De la bateriile leptopului.
Sorin Ovidiu Bălan