Olimpiada denunţătorilor sau denunţul olimpiadelor?

Una dintre ciudăţeniile învăţământului românesc s-a manifestat plenar – ca sa zic aşa – în formularea unuia dintre subiectele de la faza judeţeană a Olimpiadei de Limba Română pentru elevii din clasa a XII-a. De remarcat că “tema” a fost comună Olimpiadelor din Prahova (de unde a ieşit la iveală năzbâtia), Cluj şi Bistriţia. Pentru cei care nu ştiu (încă) despre ce este vorba, să reproducem subiectul cu pricina, notat cu 30 de puncte din 120 posibile.

“Imaginează-ţi că te numeşti Luca Străjescu şi eşti personajul care colectează cotele ţăranilor pentru stat din fragmentul extras din romanul Moromeţii de Marin Preda. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete, pe care ai constatat-o când ai fost să colectezi de la el cota”. Altfel spus, elevii trebuiau să scrie un denunţ.

De ce or fi ales tocmai acest subiect profesorii de Limba Română dintr-o ţară marcată profund în perioada comunistă de delaţiuni şi denunţuri, şi în care nici astăzi lucrurile nu stau prea bine din acest punct de vedere, mie îmi este greu să-mi dau seama. Pot să înţeleg că există o “acoperire” pentru motivarea acestui gest: angajaţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova susţin că este o probă de creativitate, deci elevii ar fi trebuit să se pună în postura autorului unui text literar, care îşi imaginează că unul dintre personajele sale scrie un denunţ. Aşa, teoretic, lucrurile pot fi motivate. Dar nu prea pot fi înghiţite. Chiar trebuie ca elevii să dea o “probă” de creativitate exact din formularea unui denunţ? Nu se putea găsi o altă “probă” pentru aprecierea gradului de creativitate?

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb care sunt criteriile după care va fi apreciat nivelul de creativitate, de originalitate deci, al denunţului. Corectitudinea sa or… ? Corectitudinea – hmmm, ştiu şi eu ce să zic? Atunci, “referatul” ar fi trebuit să reproducă cam ce scrie Marin Preda în roman şi, în acest caz, i-ar lipsi originalitatea. Rămâne… fabulaţia. “Îmbunătăţirea” originalului. Ceea ce ar corespunde perfect perioadei cu pricina – să nu uităm că “raportul” trebuie “adresat conducerii de partid”. De ar fi corecţi pînă la capăt, şi ar judeca lucrurile în termenii în care au formulat subiectul, inspectorii ar trebui să premieze “denunţul” în care Moromete ar avea măcar vreo zece – douăzeci de Bisisici în plus. Ei da, asta ar corespunde şi unei “originalităţi” a lucrării şi unei “corectitudini” istorice, când denunţurile către “conducerea de partid” făceau dintr-un ţăran ceva mai înstărit un ditamai chiaburul. Pe şleau spus, ar trebui notat cu toate cele 30 de puncte referatul cel mai mincinos în care care “elementul duşmănos” e al dracului de duşmănos, e cel mai duşmănos cu putinţă pe lumea asta. Dar, dacă un asemenea referat ar fi premiat, cam ce ar înţelege premiantul din asta?

În altă ordine de idei, dacă scrierea unui denunţ este subiectul la faza judeţeană a Olimpiadei de Limba Română, la faza naţională ce subiect ar trebui găsit? Scrierea unui rechizitoriu?

Am o sugestie. Scrierea, tot a unui referat, care pleacă de la o frază din acelaşi roman al lui Marin Preda: “Niculae, unde mergem noi domnule?”

Viorel DĂDULESCU