Oare ce va mai ceda Dragnea extremiştilor maghiari?

Liderul PSD, Liviu Dragnea, declara recent că nu a renunțat la proiectul ce vizează descentralizarea, chiar dacă unii vor ca puterea să fie concentrată la București, pentru ca autoritățile locale să stea “cu mâna întinsă”. El argumenta necesitatea unui astfel de demers prin faptul că trebuie dusă decizia cât mai aproape de comunități. Cum dezbaterile publice din ultima vreme sunt dominate de teme precum Ordonanța 7 privind modificarea Legilor Justiției, candidatura Codruței Kovesi la funcția de procuror șef la parchetul european sau de repatrierea aurului, declarația liderului PSD a trecut aproape nebăgată în seamă.

Este evident că e nevoie de o descentralizare, dar cel mai mult este nevoie de o reorganizare administrativă. Şi aici, în primul rând, se impune o regândire a comunelor, fie prin comasare, fie prin desfiinţarea celor mici. Nu e normal să ţii o primărie cu zeci de angajaţi la o comună cu cinci sau şase sute de locuitori care au media de vârstă în jur de 60 de ani. Cum se justifică o organigramă atât de încărcată? Evident că nu se justifică, iar astfel de unităţi administrative nu vor avea nicio şansă de dezvoltare şi vor fi condamnate să stea cu mâna întinsă la autorităţile judeţene şi centrale pentru a primi fonduri cu care să-şi asigure funcţionarea.

Să luăm un exemplu din judeţul Cluj: comuna Ploscoş. Unitatea administrativă este compusă din patru sate în care trăiesc 600 şi ceva de locuitori. Să presupunem că va avea loc descentralizarea, iar în urma acestui proces comuna Ploscoş va avea posibilitatea să-şi păstreze mai mult din resursele financiare de care dispune. Dar, care resurse? Este evident că resursele financiare din această comună sunt extrem de limitate, iar descentralizarea nu va face decât să adâncească şi mai mult sărăcia.

După 2000, în România au fost numeroase discuţii pe tema descentralizării şi reorganizării administrative. Prin 2003, Octav Cozmâncă, pe atunci ministru al Administraţiei Publice în guvernul Adrian Năstase, a prezentat un proiect de reorganizare teritorială, însă ideea a fost respinsă atât de baronii locali cât şi de cei care deţineau frâiele în structurile centrale ale statului. În 2011, preşedintele Traian Băsescu a relansat ideea, propunând opt regiuni de dezvoltare. Discuţii aprinse pe această temă au fost şi la nivelul partidelor politice, iar în 2015, vicepremierul de atunci al României anunţa cu surle şi trâmbiţe că are în plan să facă descentralizarea României.

Acum, discuţia este reluată de Liviu Dragnea, liderul principalului partid de guvernământ. Dar de ce vrea Dragnea să facă descentralizare chiar acum? De ce nu a demarat acest proces la începutul guvernării, mai ales că în programul de Guvernare al PSD pentru 2017-2020 continuarea proiectului de descentralizare este trecut la capitolul priorităţi? Răspunsul e simplu. Pe de o parte, Dragnea vrea să se asigure că poate conta pe sprijinul UDMR şi în următorii ani, iar pe de altă parte liderul social democrat vrea să sporească şansele de câştig ale partidului său la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an prin atragerea electoratului maghiar. Nu este o altă temă mai bună cu care să determini UDMR-ul să te susţină politic decât descentralizarea şi reorganizarea administrativă. Aşa că, după concesiile făcute până acum de PSD (eliminarea pragului de 20% pentru folosirea limbii materne în administrație, folosirea limbii materne în prefecturi și serviciile publice deconcentrate), rămâne de văzut ce le va mai ceda Dragnea extremiştilor maghiari pentru a-şi atinge obiectivele.

Cosmin PURIȘ