O taxă – o mie de păreri

Radu VIDA

Cînd moare cineva, e rău. Cînd moare ceva, e şi mai rău. Ţîpuritura asta am auzit-o în alte împrejurimi, dar, se pare se potriveşte de minune în noul context european de taxe şi impozite. Pentru că – trebuie să fiţi de acord şi dumneavoastră – nu se poate umbla cu mai multe unităţi de măsură, chiar dacă, în unele locuri, sărăcia cere ca metrul să fie mai mic, kilogramul – fără gîteva grame, iar taxele… Ei, bine, taxele ar trebui eliminate, după unii. Că ar fi jăcmăneală! Alţii, însă, mai realişti, propun o justă unificare a taxelor şi impozitelor pe Continent. Cum?

Evident că, acum, acest deziderat ţine de domeniul SF. Şi, cu toate acestea, trebuie început de undeva.
Uniunea Europeană discută demult introducerea unei taxe unice de drum.
E bine?

Pentru unii – da. Se elimină în acest fel disensiunile iscate de intenţiile Germaniei de a introduce o taxă de drum pentru cei care folosesc autostrăzile lor. Adică noi, străinii. Evident că toată lumea înţelege asta, pînă ce nu-i afectează buzunarele. Iar transportul rutier este atît de intens, încît nu există companie transportatoare care să nu fie afectată.

Taxa unică, anunţă cei care fac eforturi de armonizare a tuturor intereselor în acest domeniu, va aduce, pe de altă parte, beneficii transportatorilor. Gîndiţi-vă ce povară imensă este pentru „alergătorii pe drumurile europene” în ceea ce priveşte procurarea rovinietei. Acest tradiţional, de-acum, instrument care dovedeşte plata taxei de drum, va dispărea.

E rău?
Da. Cu toată dezvoltarea electronicii, vor fi sute şi sute de locuri de muncă afectate. Dar ce zic eu? Desfiinţate, de-a dreptul. Dar, odată cu introducerea plăţii unice a taxei de drumuri în Europa, se vor elimina şi barierele din calea mobilităţii pe piaţa unică. Sînt vorbele comisarului european pentru transporturi, slovenul Violeta Bulc. Şi aşa o fi, din moment ce forurile de specialitate au făcut deja o serie de simulări.

Există – ca întotdeauna – şi o serie de păreri contra în această importantă chestiune. Varianta agreată de comisia alcătuită la nivelul Uniunii Europene stipulează formula plăţii taxei unice în funcţie de kilometrii parcurşi. Şi pare în regulă, din moment ce unii merg mai mult, alţii… rulează mai puţin. Cu alte cuvinte, uzura drumurilor continentale se face în mod diferit de la şofer la şofer. Sigur, există şi alţi factori care sînt luaţi în considerare, cum ar fi tonajul, gradul de poluare a vehiculului ş.a.m.d. Evident că trebuie rezolvate şi… dilemele în ceea ce pirveşte taxarea transportului de mărfuri speciale şi periculoase, alinierea la plată a tuturor şoferilor, indiferent de tonajul maşinii pe care o conduce şi, nu în ultimul rînd, formularea unor reguli de competenţă (putem spune chiar profesională) în transportul rutier de marfă.

Oricum am lua-o şi oricum am suci-o, odată adoptată, povestea ne va scoate mai mulţi bani de pe… carduri. Dar nu numai nouă. Ci şi lor. Cetăţeni ai Europei de Vest, care au beneficiat de scutiri de taxe, pînă la iniţiaativa UE de unificare a acestor obligaţii.

Ştim deja că, în România, taxa anuală pentru drumuri este de 130 de lei. Numai că, din ianuarie, Germania introduce o taxă de… 88 de euro. Nu sînt preţuri avansate din… burtă. Ci după minuţioase calcule, efectuate pentru acoperirea unor costuri de întreţinere a drumurilor şi a tuturor facilităţilor pe care le prezintă mijloacele moderne de rulare rutieră. Care, să recunoaştem, presupune o vastă infrastructură. Neîndoielnic că o medie între cele două preţuri este foarte greu de acceptat. Cu atît mai mult cu cît Germania îşi protejează propriii cetăţeni şi-i scuteşte de aceste taxe.

Sigur, negocierile vor mai dura. Dar, pînă la urmă, soluţiile finale nu vor fi de partea celor care nici nu au o infrastructură dezvoltată, nici nu au un import semnificativ şi nici cu turismul nu stau prea bine.
Avantaj primire!