O puşcă pentru fiecare…

Radu VIDA

… dacă nu un tanc!
S-a terminat cu lupta întregului popor. Acum în linia întîi (?!) se bat numai soldaţii profesionişti, care au nevoie de armament serios. Tocmai din acest motiv, noi, plebea, am fost excluşi de la masa beligerantă. Avem alte treburi: să ne vedem de şomaj, de salariile mici, de pensiile minuscule… Armata însă trebuie să fie pregătită şi, mai ales, înzestrată. Caşchetă puţulită, botoni strălucitori, puşti – să răsune valea! – şi scuturi anti cît încape. Şi în acest domeniu am fost călcaţi pe jugulară, aşa că apelăm la americani. Iar Ministerul Apărării Naţionale anunţă cu mîndrie patriotică că, în 2016, Planul Strategic spune că trebuie să ne întrecem pe noi înşine. Şi să ne îndatorăm pînă-n gît, achiziţionînd, de colo, de peste Gîrla Atlantic armament disponibilizat. Cum? Ştiţi dumneavoastră: ca la noi la nimenea!

În vederea echipării armatei, se continuă colaborarea în domeniul dotării, prin achiziţia unor echipamente declarate EDA. (Express Defence Articles, pentru cunoscători şi Vasilică ot Petrid). Şi ce dacă nu este buget disponibil pentru aşa ceva? Sumele vor fi stabilite ulterior (?) Iar banii daţi pe neve, ca la pokerul blind, plus asul din mînecă.

Rîdem şi glumim, deşi ordinea asta ar trebui să fie inversă. Pentru că, altfel, ne trezim că gluma-i proastă, am mai auzit-o, dar trebuie să rînjim şi să ne arătăm dinţii stricaţi la Agenţia de Cooperare Americană. Băieţii de acolo ne-au vîrît pe gît şi avioanele uzate la maxim şi dichisite de riduri în Portugalia. F-uri de te miri ce număr, care nici fizic şi nici moral nu mai au ce căuta pe cerul patriei. Dar… Acu’ ne vînd şi… pene, doar-doar le-am arbora prin cele teatre de operaţiuni, să se mire tot afganul, irakianul şi congolezul de ce penaj colorat au urmaşii dacilor liberi.

În traducere liberă: industria lor de armament dă p’afară, iar noi trebuie să strîngem cureaua şi să le cumpărăm toate măgăriile. E drept, au cumpărat şi polonezii ATV-uri, grecii cîteva vase, iar Ucraina autoutilitare Humvee. Asta nu înseamnă că şi ceilalţi aliaţi au luat plasă. Ba, din contră. Au asimilat principalele produse militare şi fabrică în draci tot ceea ce este compatibil în NATO. Asta însemnă locuri de muncă, costuri mult mai mici, posibilitatea de a face comerţ, troc, inovaţii şi cîte şi mai cîte. Acu’, facem aşa: pentru că sîntem „pretini”, americanii cumpără tancuri de la noi. Sau cel puţin aşa spune gura lumii. Slobodă pe Internet, acolo unde un grup de palavragii pe subiecte militare spune că ROMARM este pregătită să livreze 24 de tancuri TR845M, ieftine ca braga. Scule care, în final, vor ajunge la irakieni. Dacă vi s-a întipărit semnul mirării pe faţă, aflaţi că şi americanii au… oareşce tancuri. Şi, sincer, sînt mult mai bune decît ale noastre. Dar Unchiul Sam nu are nici un chef să ajungă la Bagdad asemenea scule şi să fie poprite de către insurgenţi. Mai bine de la… “pretini”.

Sigur că sîntem săraci şi, în consecinţă, şi o praştie e mai bună decît nimic. Chiar dacă-i scumpă, face să dau cu pietre în duşmani! Dar noi aveam fabrici de armament pînă la loc comanda. Şi, chiar şi dincolo de acest… ordin. Uzine specializate, destinate fix pentru dezvoltarea celor mai performante arme, alte întreprinderi care, în numai cîteva ore, puteau trece la fabricarea şi montarea unor utilaje complexe, de făcut praf orice duşman.

N-a fost bine! Dar oricît aţi dori să mă scoateţi nostalgic, vă spun că, pînă la urmă şi la o adică, nu se poate să lupte numai „burtoşii profesionişti” din armia cea vestită. Iar atunci cînd se va simţi lipsa unei puşti pentru fiecare, în stare să-şi apere patria, va fi prea tîrziu.
Sau vorbesc prostii?