O declaraţie care dă fiori

O amintire: în iunie 1989, un grup de „intelectuali’’ români din diaspora împreună cu un grup de maghiari semna, la Budapesta, o declaraţie prin care Transilvania era considerată „spaţiu de complementaritate” între cele două ţări. Declaraţia a fost semnată ulterior şi de fostul rege Mihai. Se întâmpla asta cu şase luni înainte de evenimentele din 1989 care-l aveau ca „erou’’ pe nimeni altul decât Laszlo Tökés. La 29 de ani după acel moment, în anul în care România aniversează 100 de ani de la Marea Unire, avem de a face cu o regie şi un scenariu asemănătoare.

Un grup de „intelectuali’’ şi oameni politici români şi maghiari semnează în 12 octombrie, la Cluj-Napoca, un document intitulat „Declaraţie româno-maghiară în anul Centenarului”, în care se vorbeşte despre un viitor proiect de ţară al românilor, maghiarilor şi al celorlalte minorităţi. Dar cum văd semnatarii documentului de săptămâna trecută viitorul de ţară comun? Exact cum îl vedeau şi cei care au girat declaraţia de la Budapesta din 1989. Adică e nevoie ca Transilvania să devină un „spaţiu al complementarităţii”. „Transilvania a fost şi poate să devină un spaţiu de complementaritate şi un model de pluralism cultural şi religios. Nu există niciun element care să opună, astăzi, interesele românilor şi maghiarilor. Aspiraţiile maghiarilor la autonomie culturală şi teritorială sunt dezideratele unei mai bune organizări şi servesc deci tuturor. Alimentarea confuziei dintre autonomie şi independenţă reflectă uneori neînţelegere, alteori intenţia rea a manipulării”, se precizează în documentul semnat printre alţii de Laszlo Tökés, Smaranda Enache, Molnar Gusztav, Lucian Nastasă Kovacs, Szilagyi Zsolt, Sabin Gherman, Bakk Miklos, Sandor Krisztina, Bodo Barna şi Toro Tibor. Nu este deloc lipsit de interes să amintesc cine sunt iniţiatorii documentului de la Cluj-Napoca, prin care se încearcă să se resusciteze proiectul privind „complementaritatea” în Transilvania, lansat în 1989 la Budapesta, şi prin care nu se doreşte altceva decât crearea condiţiilor pentru constituirea unor Ungarii mai mici în această parte a României.

Aşadar, lista este deschisă de aşa-zisul „erou al revoluţiei române din decembrie 1989”, Laszlo Tökés, un înverşunat duşman al românilor. Smaranda Enache, fondatoarea Ligii Pro Europa, este cunsocută pentru activităţile pe care le desfăşoară în vederea promovării ideilor regionaliste și a autonomiei locale, pentru care, de altfel luptă şi Sabin Gherman. Molnar Gustav este cel care lansa la Cluj-Napoca, în februarie 2001, cu sprijinul Fundaţiei Soros, revista Provincia, prin intermediul căreia se încerca promovarea curentului „transilvănist’’, regionalist şi autonomist. În cuprinsul unui „Memorandum’’ publicat de revista “Provincia”, Molnar Gustav, alături de un grup restrâns de colaboratori printre care Bakk Miklos, Lucian Nastasă Kovacs, propuneau “Parlamentului, partidelor politice, administraţiilor locale, liderilor marcanţi de opinie şi societăţii civile” mai multe idei “referitoare la construcţia politică şi administrativă a unei Românii a regiunilor’’. Cât despre Szilagyi Zsolt, Sandor Krisztina şi Toro Tibor, toţi trei fac parte din Partidul Popular Maghiar din Transilvania, formaţiune fondată de Laszlo Tökés. În ceea ce-l priveşte pe Bodo Barna, acesta este cunoscut opiniei publice pentru activităţile desfăşurate sub umbrela aşa-zisului Comitet de Iniţiativă Bolyai prin care dorea ruperea Universităţii „Babeş-Bolyai” şi reînfinţarea Universităţii „Bolyai’’.

Aceştia sunt în mare artizanii „declaraţiei româno-maghiare’’ de săptămâna trecută de la Cluj-Napoca, document care, după cum au fost abordate lucrurile, în mod corect ar fi trebuit intitulat „declaraţia maghiaro-maghiară’’. De fapt, de ce aveau nevoie acest grup de autonomişti de a relansa conceptul de „complementaritate’’ în anul Centenarului? Simplu: demersul de la Cluj-Napoca face parte dintr-un plan mai larg pus al cale de Budapesta cu privire la România. În acest plan se mai înscrie Iniţiativa Cetăţenească Europeană, „Minority Safepack”, proiect derulat de UDMR şi Federaţia Minorităţilor Naţionale din Europa (FUEN), şi sprijinit de Budapesta. Despre acest proiect se spune că, odată adoptat la nivelul Uniunii Europene, ar favoriza mişcările autonomiste. De altfel, decizia elaborării acestui proiect a fost adoptată la congresul FUEN de la Moscova din 2012, ceea ce spune multe lucruri. În acelaşi timp, UDMR continuă să forţeze majoritatea parlamentară PSD+ALDE pentru a o determina să adopte cât mai multe privilegii pentru maghiarii din Transilvania.