O criză doctrinară

Ilie Călian

Spuneam, acum două zile, că am asistat la prohodul PNL- nou, vechi sau reformat (că nici liberalii “reformatori” ai lui Tăriceanu încă n-au reuşit să mă convingă că sînt capabili să fie un adevărat partid). Ideea de prohod mi-a dat-o mai ales programul “noului” PNL, aprobat sîmbătă de conducătorii săi “bicefali”. Anume, ei doresc, nimic mai mult sau mai puţin decît “reclădirea României”. Este evident o penibilă formulă propagandistică. Întîi: indiferent ce ai spune, acum, pe această temă, nu prea are priză la public. În al doilea rînd -şi este vorba despre esenţa lucrurilor- este nevoie de o veritabilă reclădire a României?! Aşa cum este acum, România modernă a trecut prin felurite momente fericite sau tragice- dar nu s-a pus, cu adevărat, problema de a dărîma şi a “reclădi” totul, de la început. (Apropo: pe vremea cînd ai dat jos totul şi pînă ai “reclădit”, unde locuieşti?!) În al treilea rînd: este capabil “noul” PNL de o operă de asemenea amploare, cum ar fi demolarea actualei construcţii şi refacerea din temelii, în locul ei, a alteia?! Liberalii “istorici” n-au avut chiar această pretenţie. Ei doreau să clădească- în plus!! Anume, “Prin noi înşine”. Dacă “noul” PNL a renunţat la doctrina liberală, cu ce program vrea să “reclădească” România?!

În privinţa programului pe care l-au discutat la sfîrşitul săptămînii trecute, este evident că este vorba de o încropeală doar cu scop propagandistic- dar şi aceasta, făcută la un mod amatoristic, vecin cu penibilul: numeroase “puncte” din program sînt fie realizate deja de Guvernul Ponta, fie în curs de a deveni lege- astfel că nici măcar mult trîmbiţata moţiune de cenzură nu va mai avea subiect.

Sînt un “nostalgic” al vechiului spirit liberal? Pot fi nostalgic- şi chiar sînt- al oricărui spirit vizionar şi al oricărui partid care a contribuit cu ceva la construcţia României de azi- adică la extinderea, amplificarea, remodelarea şi modernizarea “vechii” Românii. Mă întreb dacă aceia care au conceput acel program al “noului” PNL ştiu ce a făcut şi face Guvernul Ponta, ce legi urmează să adopte Parlamentul cu majoritate pro-PSD. Am anumite motive să cred că nici măcar asta n-au fost capabili să gîndească- şi cu atît mai mult e trist ce se întîmplă în această parte a electoratului şi a Parlamentului.

Iată că, în timp ce “noii” liberali doresc “reclădirea” României, Guvernul Ponta- afirmîndu-şi cu încăpăţînare hotărîrea de a continua programul de guvernare USL, cu care a ajuns la putere, – anunţă un fapt de o importanţă deosebită, dincolo de impactul său strict electoral: în sfîrşit, România a reuşit să se întoarcă, din punct de vedere economic- la situaţia dinaintea crizei începute, pe la noi, în 2008. Nu este vorba doar de revenirea la 4,5 milioane de salariaţi, cu un şomaj de 6,5%. Este ceva mai mult- chiar şi decît valoarea totală a producţiei sau a exporturilor. Este vorba despre o creştere sistematică- fără a “reclădi” din temelii România, ci doar printr-o politică inteligentă de stimulare a producţiei, prin creşterea veniturilor şi consumului şi respingerea reţetelor de austeritate pe care le-a practicat “epoca Băsescu” şi pe care vor s-o continue doctrinar- dacă se declară “populari”- “noii” liberali. Iar dacă guvernul social-democrat va continua acest complex de politici stimulatoare deopotrivă pentru patronat şi pentru salariaţi- cu scăderea TVA, dar şi a CAS, cu stimulente pentru producător, dar şi pentru consumator-, există motive serioase de optimism.

Iar de făcut sînt multe. Printre altele, Guvernul Ponta va trebui să explice- şi să vadă ce paşi poate face- un fenomen de care o bună parte a populaţiei este interesată: scăderea dramatică a dobînzilor la depozitele în bănci, paralel cu scăderea poftei de creditare, adică de investiţii, a micilor şi marilor întreprinzători autohtoni. Altfel spus: poate Partidul Social-Democrat să-şi însuşească lozinca liberală “Prin noi înşine!” şi să stimuleze pofta de iniţiere şi extindere a afacerilor autohtonilor, sau va trebui să ne bizuim tot pe investiţii străine? Desigur, situaţia este complicată, România fiind legată de Marea Finanţă Internaţională (să nu confundăm MFI cu FMI, acesta fiind doar apendicele ei), care “lucrează: în alte ţări, dobînzile la depozite sînt şi mai mici decît în România, iar în Elveţia, ţara bancherilor, depozitele au dobînzi negative (adică, plăteşti ca să-ţi păstreze banii în seifuri sigure, în loc de saltea). În această situaţie, ce poate face guvernarea PSD (cu program USL) pentru “clasa mijlocie” şi ceilalţi cetăţeni valizi (din punct de vedere economico-social)?

Pe scurt: dacă liberalii au renunţat la propria doctrină şi pe “partea dreaptă” este un gol doctrinar, ar trebui social-democraţia să se preocupe de umplerea acestui gol?! Ar putea PSD să se lăbărţeze dinspre centru-stînga spre centru-dreapta atît de mult?!