Numitorul comun

Nu! Titlul editorialului de astăzi nu se referă la ari’metică. Ci la viaţa noastră de toate zilele, la lumea nebună în care trăim. Am două exemple (pe puţin!), de care dacă n-aţi auzit, e păcat să nu vi le rezum eu.

CEDO.

Dă verdicte. Şi spune că nu i s-au respectat drepturile fostului şef al mafiei siciliene, Bernardo Provenzano. Şi că omul – condamnat pentru crime, trafic de droguri şi răpire, a avut un regim dur de detenţie. Când? În ultimii ani de viaţă. A fost prins după o urmărire de… 43 de ani şi încarcerat. Apoi, pentru că a dat în cancer a fost transferat la un spital. Unde, vezi doamne, n-a avut voie să primească vizite. De la alţi mafioţi, înţelegi, dragă Giuseppe? Omul moare acu’ doi ani, la frumoasa şi frageda vârstă de… 83 de ani. Şi CEDO face dreptate. Statul italian să plătească pentru ce a făcut!

Tare, nu?

O’Connor.

A sfâşiat multe inimi, mai ales când a lansat celebra cântare: „Nothing Compares 2U”. Şi fanii au bulbucat ochii când femeia s-a internat şi, mai apoi, s-a retras la o mănăstire . S-a auzit de ea abia când a fost… unsă preoteasă de biserica din Lourdes, Franţa. Biserica Catolică nu pactizează cu… gagici în amvonurile ei, aşa că n-a recunoscut gestul. Nu se ştie ce au păţit preoţii părtaşi la defăimare! Acum, Sinead O’Connor se numeşte Shaheda’ Davitt. Şi a devenit musulmană, mulţumind credincioşilor islamici pentru sprijin. Când imamul irlandez Shaykh Dr Umar al-Qadei a anunţat vestea, noua convertită a… convertitelor cânta „adman”, chemarea islamică la rugăciune.

Cele două povestioare nu condamnă.

Şi „justiţia supremă” din Evropa, prin glasul judecătorilor de la CEDO  poate să aibă păreri bune despre oameni răi, şi o cântăreaţă dragă nouă poate trece unde-i pofteşte chelia. Dacă nu dintr-un pat într-altul, măcar de la o religie la alta! Trebuie să constatăm, însă, că ori noi, ori ei, nu sunt normali. De fapt acesta este, credem, numitorul comun al zilelor pe care le traversăm: a-nor-ma-li-ta-tea. Organizăm manevre militare grandioase împotriva unei ţări care n-a început nici primul, nici al doilea război mondial, trecem prim apele teritoriale ale altei ţări, doar ca să arătăm că suntem prieteni cu cei care au pus pe bigudiuri chinezilor coafura în Manciuria, ne retragem dintr-un tratat care echilibra situaţia armelor nucleare şi dădea (oarecum) siguranţa că nu are nici un rost să înceapă nimeni un război atomic, preoţii propovăduiesc iubirea şi le-o trag copiilor nevinovaţi, iar noi lăsăm să crească… bube dizgraţioase,  în fiecare zi lăsată de Dumnezeu celor care ne-au găsit de fraieri.

Şi ne conduc spre noi şi noi nebunii.

RADU VIDA