Nimic nou în politică

Ilie CĂLIAN

Premierul Dacian Cioloş s-a hotărît să mai spună o dată, răspicat, în faţa românilor din Germania, că îşi va păstra independenţa politică şi nu va candida la alegerile din această toamnă. Mai exact: “şi eu (probabil asemenea celorlalţi din guvern – n.n.) am decis să îmi păstrez această independenţă pînă la capătul mandatului şi să nu mă prezint la alegerile din 2016”, tocmai pentru a-mi păstra credibilitatea”. Aşadar, fraza lui Cioloş este nuanţată şi merită a fi comentată “în lumina” speculaţiilor şi comentariilor din ultima vreme. Mai exact, se vorbeşte fie despre crearea de către Cioloş a unui nou partid (al lui Iohannis), fie preluarea de către premier a preşedinţiei “noului” PNL, care va încheia astfel o fuziune prea mult amînată.

Spune Dacian Cioloş, că îşi va păstra independenţa politică “pînă la capătul mandatului”. Dar ce se va întîmpla dacă, să zicem, “noul PNL realizează o alianţă parlamentară cu PM al lui Băsescu, cu UDMR, cu ALDE şi cu deputaţii “minorităţilor” şi îl propune ca prim-ministru, lui Iohannis, tocmai pe Dacian Cioloş?! Desigur, din acel moment Cioloş n-ar mai avea nevoie de “credibilitate” ca tehnocrat! Ba chiar ar putea să se declare liberal. Şi chiar, după instalarea în postul de premier, i s-ar putea oferi şi postul de preşedinte al fuzionatului PNL – “dacă interesele partidului o cere”, cum spunea preşedintele onorific al fostului PNL.

Cu ce va răspunde PSD unei asemenea evoluţii? Este, deocamdată, greu de spus – mai ales că aceasta nu este, neapărat, cea mai sigură evoluţie a lui Cioloş şi a relaţiei miniştrilor săi cu “noul” PNL şi cu preşedintele Iohannis. Un lucru este cert: “greul” luptei PSD a fost preluat de Liviu Dragnea, în condiţiile în care Victor Ponta s-a retras atît de ciudat. E adevărat că nu l-a imitat pe Crin Antonescu pînă la capăt. Aflăm acum secretul participării sale la o conferinţă din China, dedicată implicării acesteia în Europa de Est. Ponta ar fi fost invitat acolo nu doar în calitatea sa de fost prim-ministru al României, dar şi ca preşedinte al unei viitoare fundaţii – Asociaţia Black Sea Regional Cooperating Projects 2020″ -, la care vicepreşedinţi vor fi foştii miniştri Nicolae Bănicioiu şi Daniel Constantin, iar din conducere vor face parte şi alţi foşti miniştri din Guvernul Ponta. Iar fundaţia – sîntem asiguraţi – “nu va avea nimic de a face cu politica”, întrucît se va ocupa de proiecte internaţionale de cooperare la Marea Neagră – inclusiv de “noul Drum al Mătăsii” chineze spre Europa şi proiecte chineze în România. Aşadar, nu va fi politică, ci megaproiecte economice! Păi, dacă este aşa, fundaţia lui Ponta va exercita o mare presiune asupra politicilor economice ale oricărui guvern al României!

Despre alţi politicieni români nu prea ştim, acum, mare lucru în privinţa proiectelor lor din acest an electoral. Gabriel Oprea, generalul cu patru stele de plastic, fost şi vicepremier, pare a nu şti ce să facă cu UNPR – sau UNPR cu el?! Călin Popescu Tăriceanu îşi va juca toate cărţile posibile – de la aceea de un eventual aliat al “noului” PNL, la cea de opozant. Din partea lui Traian Băsescu te poţi aştepta la orice, aşa că este absolut inutil să-i iei în serios declaraţiile, al căror scop imediat este de a se menţine în atenţia publicului în plan politic – cel puţin atîta vreme cît dinspre Justiţie nu vin (încă?) ameninţări la adresa lui. UDMR are probleme – nu atît cu “concurenţa” – cu care, practic, s-a înţeles deja -, ci cu afurisitul de prag de 6%: dacă românii din diaspora, votînd prin corespondenţă (deci mai uşor şi mai numeroşi) şi cei din ţară, mai bine “mobilizaţi”, vor fi mai numeroşi decît la alte alegeri, UDMR va avea probleme în a-şi asigura 6% din numărul total de susţinători la urne.

Aşadar, din decembrie pînă acum, deşi s-a schimbat anul, în viaţa politică nu apare nimic nou…