Ni se pregăteşte ceva!

Capul capilor încăpăţânaţi din Alianţa Atlanticului de Nord, Jens Stoltenberg a prezentat bilanţul pe 2018. Evident că nu este o treabă transparentă. Că-i secret militar, nu-i aşa? Doar că omul s-a bătut cu pumnul în piept şi a anunţat nişte cifre care nu sunt tocmai ale NATO. Dar pot fi considerate… NAŢI-O!

Cu zâmbet larg – să se vadă că dentistul şi-a făcut treaba şi la luciu, şi la albit, şi la momit, domnul Stoltenberg a spus că aliaţii şi-au sporit cheltuielile militare cu 4 la sută. Stop. Zâmbet. Stop. Asta înseamnă nonstop că s-a ajuns cu prada pentru un viitor răzbel la 41 miliarde de dolari.

Evident că nu-l credem. Asta fie şi pentru că doar desfăşurarea forţelor NATO din Finlanda până în România a costat mult mai mult. Dar nu putem noi cotrobăi în fiţuicile domnului NATO, aşa că reproducem „transparent şi cu polonicul” ce ni se dă, la festivităţi, cu linguriţa. Domnul Stoltenberg şi-a dres glasul Stop. A mai zâmbit odată, aşa să fie. Stop. Şi a spus că, până la sfârşitul anului speră să poată înregistra la capitolul cheltuieli militare ale aliaţilor modesta sumă de 100 miliarde dolari. Evident că n-a vorbit despre cheltuielile Statelor Unite ale Americii, precizând doar că, din prea multă dragoste pentru aliaţi, americanii vor furniza pentru investiţiile… altora echipamente militare de tot felul, sisteme de apărare antirachetă şi multe, cât de multe aeronave!  Nonstop.

Nr.1 din NATO n-a vorbit în telegrame. Nici în SMS-grame. Ci în kilograme-viu-grai. Prea vii chiar! Şi a amintit că, anul acesta vom sărbători 70 de ani de la înfiinţarea organizaţiunii. Nouă – cred – ne va reveni sarcina obligatorie de a defila cu rahatul de la Deveselu pe pancarte bine temperate. Pe care vor scrie în ruseşte că e sistem de apărare. Ei, putiniştii,  ne vor crede şi, astfel, îşi vor orienta rachetele cu cele focoase în altă parte. Doar chinezii şi iranienii vor fi supăraţi în continuare şi ne vor ameninţa cu prăştiile-puşti din dotare. În rest, cască blindată, mască pentru aerul stricat de bulimia porcilor din crescătoriile desfiinţate şi raniţă în care să încapă toată ştiinţa militară de la Burebista încoace şi minciunile contemporane.

Întrebarea care se pune: de ce cheltuim aşa de mult pentru înarmare? NATO spune că pentru apărare. Noi spunem că pentru atac. Cine are dreptate? Nici unii, nici alţii. Pentru că toată tărăşenia se învârte în jurul banului.

Există – se ştie prea bine – o limită în ceea ce priveşte creşterea economică. Nici SUA nu este scutită de această limită. Doar că, fără dezvoltare, te ajung ceilalţi din urmă. Aşa că, singura cale, deocamdată, de sporire a avutului naţional american este fabricarea a tot mai multe şi mai sofisticate arme. Pe care să le vândă – cum am zis – din dragoste pentru aliaţi Şi să obţină sume care să impresioneze pe orice agresor care ar avea o minte mai jucăuşă decît a urmașilor Unchiului Tom.

Buuuuum!

RADU VIDA