Ne drogăm în draci!

Toată lumea face statistici. Numără. Raportează. Şi se… vaită. Drogurile au ajuns o problemă globală, la cele “naturale”adăugându-se tot mai multe sintetice. Şi se pare că nimeni nu face nimic.
Sau…
Biroul ONU pentru Droguri şi Criminalitate spune că a crescut atât producţia de opium şi cocaină, cât şi consumul acestor otrăvuri. Între 2016-2018 s-a ajuns la impresionanta cifră de 10.500 tone metrice, ceea ce înseamnă o creştere, cel puţin la producţia de opium, cu 65 la sută. Şi la cocaină s-a înregistrat un record pentru acest început de secol, estimându-se că, la nivel mondial, se produc mai bine de 1.410 tone metrice.
De ce?
Simplu. Pentru că şi cererea a devenit mai mare. Biroul ONU crede că 5,6 la sută din populaţia globului se drogează temeinic. Asta înseamnă cu aproximaţie 275.ooo.ooo de semeni porniţi pe calea pierzaniei sigure. Şi, nu uitaţi!, sunt oameni cu vârste cuprinse între 15 şi 62 de ani, dintre care 31 de milioane cu importante probleme de sănătate.
Oficialităţile arată cu degetul spre Afganistan şi Columbia, considerate state cu cele mai mari producţii de opium, respectiv cocaină.
Ce se uită?
Un lucru esenţial. Sub masca controlului şi a prevenţiei, tot mai multe state legalizează consumul de droguri. Povestea cu controlul este, desigur, asemănătoare cu basmul Cocoşului roşu şi Pinochio laolaltă. Minciună! Totul este afacere. Bani cu nemiluita. Iar în spatele politicienilor-papagali se află tot felul de grupuri de interese, care mituiesc în dreapta şi stânga pentru a da liber la consumul de droguri.
Pe de altă parte, sărăcia din anume zone ale planetei facilitează degringolada, lipsa sensului existenţial şi, nu în ultimul rând, neputinţa de a se găsi acele elemente care să stâlpuiască viaţa normală, jalonată de valorile tradiţionale ale unei societăţi armonios dezvoltate.
În traducere liberă: nu se vrea!
Fenomenul poate fi oprit, dacă există voinţă politică, dublată de alocarea unor sume care să limiteze producerea şi transportul drogurilor. Dar repet: nu se vrea! Iar cea mai bună dovadă e că una se spune, şi alta se face. Statele reduc tot mai mult fondurile alocate pentru prevenţia răspândirii drogurilor de mare risc, se taie fără milă din sumele destinate pentru susţinerea institutelor de reabilitare post-droguri şi se dă tot mai mult liber la cochetarea nestingherită cu “moartea albă”. Vă miră? E doar o latură a ţinerii sub control de câtre o mână de oameni a unei populaţii mereu în creştere.
Radu VIDA