Nașterea Fecioarei – „nașterea” mântuirii noastre

Înainte de toate vreau să fac o precizare, zic eu de bun simț și care se impune, pentru a nu crea confuzie: intervenția mea nu se dorește o lecție de teologie, întrucât nu am pretenția de a poza în teolog, ci în umilul jurnalist care încearcă, cu riscurile de rigoare, să navigheze, cu toate pânzele sus, pe un tărâm delicat, în care căile întortocheate devin și mai întortocheate dacă faci pe diletantul.

Ca să nu scriu „puțini”, fiindcă nu am o statistică în acest sens, dar măcar am o bănuială, care îmi întărește convingerea, voi apela la formula prin care am acoperire că habar nu am câți știu că sărbătoarea nașterii Maicii Domnului, cunoscută în popor și „Sfânta Marie Mică”, este prima a anului bisericesc. Care începe, în fiecare an, la 1 septembrie. Și care, constatăm lesne, deja a început. De ce 1 septembrie și nu o altă dată? Fiindcă, potrivit tradiției, în această zi și-a început activitatea publică Mântuitorul Iisus Hristos. Consider inspirată alegerea subiectului, în condițiile în care sărbătoarea respectivă figurează în calendarul creștin la 8 septembrie, adică nu mai departe de sâmbătă. Dealtfel, anul bisericesc, pe care tocmai l-am invocat,

începe și se sfârșește cu sărbători dedicate Maicii Domnului, nașterea, prăznuită la 8 septembrie, iar la polul opus se află adormirea ei, prăznuită la 15 august. Sărbătoarea de pe 8 septembrie nu este altceva decât „poarta” de intrare în celelalte sărbători de peste an și, dacă vreți, izvorul unui întreg șir de sărbători, la care creștinii sunt chemați să se facă părtași. Și prin acestea, să invocăm cerul să se coboare, căci noi nu avem puterea de a urca. Or Fecioara Maria s-a făcut scară, pe care Hristos cel profețit în Vechiul Testament s-a coborât la om și s-a făcut întru totul asemenea omului, dar afară de păcat. Căci ea, Fecioara, l-a încăput în pântece pe Cel ce este necuprins.

Nașterea Fecioarei Maria, pe care o prăznuim în fiecare an, la 8 septembrie, nu este altceva decât „nașterea” mântuirii noastre, așa cum am arătat deja în titlu, este scoaterea noastră de bună voie de sub legea păcatului și a morții ca efect al păcatului. Și închei citându-l pe marele teolog rus Paul Evdokimov: ”Prin ea – adică prin Fecioara Maria – dorința omenească și cea dumnezeiască se întâlnesc în Hristos, ființa istorică în care Dumnezeu și omul se privesc ca într-o oglindă și se recunosc”.

Cristian FOCȘANU