Muntele la… Mohamed

RADU VIDA

Înaltele Porţi. Pentru că am evoluat, schimbăm singularul. Iar pluralul ne spune cît de dependenţi sîntem de alţii. Sau nu. Din păcate, conducătorii noştri trebuie să-şi prezinte… CV-urile pe la tot felul de cancelarii care, cică, ne asigură independenţa (inexistentă), suveranitatea (cedată, în parte) şi integritatea teritorială (ciopîrţită).

D-l Victor Ponta s-a dus în America. Asemenea lui Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. Nu vom şti niciodată cum s-a comportat faţă de magnaţii petrolului. Chiar dacă premierul va ajunge preşedinte, n-o să putem uita că, înainte de orice, a trebuit să facă o vizită la mai marii acestei lumi. Dar a fost şi la chinezi. Semn de echilibru? Nu ştiu. În orice caz, nu de slugărnicie.

Alţii, mai neînsemnaţi, au… furişat Muntele la ei, primind emisari de acolo de unde se aşteaptă să fie susţinuţi. Şi, mai pe urmă, jăcmăniţi.

Domnul Iohannis nu s-a dus nicăieri. Au venit diferite firme („întîmplător”, germane) pentru a afla ce şi cum. Restul sînt baliverne gazetăreşti: ba că a primit cîte o maşină nemţească în fiecare an peşcheş la ocîrmuirea Sibiului, ba că părinţii domniei sale se află gaj la cealaltă Înăltuţă Poartă a Brandenburgului.

Voroave…

Nici Elena Udrea n-a plecat nicăieri. A cutreierat pentru dînsa, pe toată axa Bucureşti-Londra-Washingron şi Berăria Cişmigiu, Marinelul nost’. Şi, aici, nu-i vorba doar de respectarea instrucţiunilor. Astea se (sub)înţeleg de la sine. Ce, cine şi cît dă! La ultimul discurs, Băsescu i-a vrăjit şi pe peneţiştii regalişti. Aripa încrîncenată. Cică se poate discuta despre regalitate, după… cîndva. Cînd blonda îşi va fi încărunţit şuviţa, iar nostalgia după vremurile de la Cotroceni ar fi de domeniul trecutului. Atunci se poate povesti de ce n-a fost Nuţi Regina, ci preşedinte. Bun, cum zice ea. Bună, după părerea golanilor din Ferentari.

Şi domnul Meleşcanu are de mers. Sau vine cine trebuie să spună ce şi cum în ordinea lumii ăsteia? Serviciile, cum s-or fi numit ele, nu au pretenţia de a conduce lumea. Sînt alţii în dosul perdelei de fum! Dar, cu toate acestea, lansarea discretă a unui ofiţer… neacoperit, fost şi actual, poate justifica o mulţime de puncte la sfîrşitul acestui anunţ.

Mulţi sînt cei care, într-un fel sau altul, trag cu urechea la ce şi cum pe la Înaltele Porţi: Tăriceanu la Liberali, Funar la… unde poate. Iar Kelemen Hunor? Ei, bine, nici Budapesta nu trebuie să vină la domnia sa, nici dînsul să meargă la Haiduszoboszlo. Face bine la reumă, dar lasă urme de-a dreptul considerabile la ce şi cum în cestiunea cu autonomia, integritatea şi alte cele.

E un mare defect să luăm la mişto alegerile prezidenţiale. Fie şi pentru că personajul de la Cotroceni poate face şi desface. N-are, dar… are! Şi, credeţi-mă, Constituţiunea, aşa cum este ea, îi dă puteri celui care deţine puterea… supremă în stat. Salar mic dar… remuneraţie mare, ar spune Conu Iancu, dacă…

În concluzie, nu prea arătăm a fi liberi, independenţi, suverani şi deplin dependenţi de soarta noastră, bună – rea. Vieţuca noastră însă depinde de cum se scoală cei care au cheiţa de la Înaltele Porţi ale lumii.

În aceste condiţii, nu putem avea nimic împotriva unei femei, dornică să ajungă în locul Margaretei I, regina României, pe post de preşedinte (norvegian); nu ne opunem la experimentul nemţesc a domnului Klaus (că, cine ştie?, experimentul slovac trebuie adîncit). Şi, decît un 00 general (care, nu-i aşa? ne aduce aminte de o latrină cu pestilenţiale mirosuri), mai bine unul de-al nostru, care ştie că cel mai greu lucru în Preşedinţie e ţinerea echilibrului. Pentru că balanţa, calea de mijloc, ne aduce nouă, poporului, bunăstarea mult visată.