Maşina şi locurile de muncă

În ultimii 2-300 sute de ani, fiecare generaţie pare că asistă la câte un moment istoric. Şi nu mă refer neapărat la evenimente care prăbuşesc sisteme politice sau mari organizări sociale, ci, mai degrabă, la evoluţia (creşterea şi descreşterea) unor entităţi industriale. Din acest punct de vedere, viteza cu care se petrec lucrurile uimeşte, de-a dreptul.

Nu mai departe decât industria automobilului… Şi, împreună cu ea, şi celelalte vehicule pe patru, trei sau două roţi. De-a lungul anilor, această industrie s-a dezvoltat uimitor de repede şi, iată, pe şosele avem maşini dintre cele mai performante. Pe lângă bucuria de a conduce şi de a achiziţiona maşini tot mai fiabile am putut beneficia şi de creşterea  locurilor  de muncă tot mai calificate, tot mai bine plătite. În ultima perioadă, rândurile „clasei muncitoare” din acest domeniu au început să se rărească. Şi nu e vorba neapărat de suficienţa maşinilor pe piaţa mondială, ci, mai degrabă, de schimbare a paradigmei atitudinii omenirii faţă de mediu.

Benzina şi mai ales, motorina nu mai corespund.

Prea multe maşini, zic, pentru ca să nu se constate că, pe lângă industrie, hoardele de maşini ce împânzesc şoselele lumii, poluează foarte mult. De mai bine de cincizeci de ani se caută soluţii la această problemă globală. Aşa au apărut:

Motoarele electrice.

Nepoluante, e drept, dar care distrug locurile de muncă (calificate şi bine plătite) din industria suratelor pe motorină şi benzină. Constructorul Ford a anunţat deja că va elimina „mai multe mii de locuri de muncă” şi va ieşi de pe pieţele neprofitabile. Totul se ascunde sub planul redresării economice – în traducere liberă: obţinerea de profit pentru principalii acţionari. Atingerea unei marje operaţionale de 6% înseamnă – au calculat specialiştii – un minus de angajaţi doar în Franţa, Rusia şi Marea Britanie de 53.000 de locuri de muncă. Şi Volkswagen calcă pe aceleaşi urme. Din „motive economice, productive şi organizaţionale”, a anunţat compania, există un program de concedieri colective de 1200 de oameni numai în Germania şi Norvegia. Iar Jaguar se va dispensa de 500 de muncitori din Anglia.

Creşte însă  producţia de maşini electrice, veţi zice! Adevărat. Dar locurile de muncă (atât din uzinele producătoare, cât şi din service -uri) scad vertiginos. De ce? Pentru că, în paralel, a crescut producţia de roboţi industriali în domeniu, iar, pe de altă parte, s-a redus drastic nevoia de meşteri în atelierele de reparaţii. Care nu mai fac reparaţii, ci schimbă doar (robotizat câteodată) piesele uzate cu altele noi. Pentru ”consumator” există şi o veste bună: concurenţa din domeniu face ca preţul maşinilor electrice să fie tot mai mic. Dacia, spre exemplu, a anunţat pentru anul 2020 intrarea de maşini pe această nouă piaţă cu preţuri „şocant de accesibile”.

În tot răul şi-un bine!

Radu VIDA