Maşina: da! Omul?

Ca să nu se zică cumva că, vezi Doamne!, aleşii cochetează cu monotonia şi schimbă doar legile justiţiei, la intervale regulate, din 1990 încoace, tot mai mulţi băieţi diştepţi schimbă legile terestre ale circulaţiei. Au scos, au băgat, au modificat şi ajustat în punctele esenţiale tot ce mişcă şi nu mişcă pe drumurile patriei. Foşti miliţieni şi actuali poliţişti, băgători de seamă, cu şi fără carnete de conducere, îşi dau cu părerea. Acu’, obiectivul a fost maşina. Care – nu-i aşa! – trebuie să aibă inspecţie tehnică, plăcuţe de înmatriculare care, la nevoie, să poată fi ridicate de către organ, tot felul de hârţogăraie la bord pentru că, în era calculatoarelor, scripta manent; asigurări, şi taxe la zi, scutece de noapte şi câte şi mai câte. Senatori şi deputaţi, secretare şi aghiotanţi, portari şi bucătărese şi-au adus, cu toţii, contribuţia prin aportul care este. Un fel de două feluri, în care dacă strigi la câine: „aici!”, te trezeşti că îţi aduce căcăreaza vecinului de scară, care, la ora răsfăţului culinar şi-a uitat punga, pentru… ştiţi dumneavoastră!, acasă. Şi lasă fecalele în unduirea ierbii groase şi înalte, iar restul treburilor la umbra unui copac atât de multilateral dezvoltat, încât şi socialismul s-ar ascunde la umbra nucului bătrân. Unde – nu mă îndoiesc că ştiţi – cei doi ofiţeri, protagoniştii cântecului, după ce-şi fac treaba, se şterg cu frunza lui de dud (!)/ se-mbracină şi pleacă.
De toate au vârât în noile modificări aleşii. Care, nu-i aşa?, sunt mai mult decât cei 16 auguri care prevedeau viitorul şi voinţa zeilor după zborul păsărilor şi organilii care este după sacrificare. De toate, zic, numai că maşina despre care facem vorbire, generic desigur, nu ajunge pentru ca mult visata circulaţie rutieră să aibă sorţi de izbândă.
Au uitat de elementul esenţial: omul.
La acest capitol n-au putut altoi cu lituus, dintr-un motiv simplu: cu toţii, cei cinci sute şi ceva de înghesuiţi în Casa Poporului sunt nişte golani. Pe care-i doare undeva de ce şi cum în cestiune. Nu educaţia conducătorului auto contează, nu aducerea lui la nivelul la care o căruţă cu coviltir nu se aseamănă, nici măcar la culoare, cu un Merţan baban; şi că, în cazul în care se circulă în condiţiile a mii şi mii de maşini, în toate sensurile, ca să nu mai vorbim de cele giratorii, e ceva cu totul deosebit, decât seara, să zicem, când vine agale, bucolico-mioritic, ciurda de la păşune. Omul, în viziunea (dacă pot să spun aşa) parlamentarilor nu trebuie civilizat, ci el e bun de plată. Amendat, pân’ ce-i ies ochii din orbite. Şi, aşa ghiduşi şi exoftalmici, se aliniază celor care, prin karma lui, aduce un ban la bugetul (ne)consolidat al statului.
Amendaţi până la uitare de sine, ridicaţi maşini şi contribuiţi la pregătirea unui infarct mio, luaţi-le banii, că au miros bio!!! ş.a.m.d. Acesta pare să fie ordinul şi ordinea din noua lege răs-răs- completată, modificată prin adăugire şi simplificată prin lărgirea în lungime a textului iniţial. Care – vă mai amintiţi? – spunea că fiecare trebuie să respecte pe fiecare şi să se circule aşa cum zice la… docoment.
Punct.

Radu Vida