(Mai) Marele Zid Chinezesc

RADU VIDA

Arareori îngăduie zeii, spunea Stefan Zweig. Şi aşa este, din moment ce primim foarte rar veşti de la cel mai mare accelerator de particule de la graniţa franco-elveţiană. S-au adunat acolo o serie de „capete luminate”. Şi tac. Dar fac. Mai în glumă, mai în serios se joacă de-a Dumnezeu şi cînd să-L descopere dau de „particula” Lui,

Nu cu multă vreme în urmă, au anunţat că s-au apropiat şi de cea de a treia dimensiune a Universului şi că ar fi posibil ca, nu peste mult timp, să se descopere şi lumi paralele. Cu a noastră, bineînţeles. Explicaţiile oamenilor de ştiinţă nu sînt simple şi, credeţi-mă, e nevoie de oareşce efort la bibilică pentru a le înţelege. Şi, chiar dacă-i înspăimîntător, cei de acolo ne asigură că nimic din ceea ce fac nu e periculos, că joaca asta aduce numai beneficii oamenilor. (Aşa au spus şi americanii, cînd au anunţat că au bomba atomică.).

În fine…

Nu se putea însă ca lucrurile să rămînă aşa, cu toate că, spun, nu-i deloc liniştitor să ştii că cineva se joacă mereu cu focul. Şi asta nu pentru că ne-am teme că ar putea ca noaptea să-şi ude textilele. Dar chinezii nu suportă ca cineva să fie înaintea lor. Aşa că s-au apucat şi ei să construiască o drăcovenie. Asemănătoare, dar şi mai şi!

Zice că va fi cel mai mare accelerator de particule din lume. Şi va începe de la Qinhangdao, de acolo de unde porneşte Marele Zid şi se va termina undeva la 100 de kilometri, în pustiu (CERN-ul european are doar 27 de km). Fizicienii chinezi se laudă că vor putea crea un mediu mult mai pur decît elveţienii şi francezii la un loc şi că vor produce de 7 ori mai multă energie decît la CERN.

Criza economică mondială a redus drastic fondurile pentru cercetarea fundamentală. Doar chinezii au alocat sume fantastice pentru aşa ceva. Şi au făcut un mixt între acest fel de cercetare şi cea aplicată. Declarînd că vor să ajungă primii în lume în ceea ce priveşte „apropierea viitorului de zilele noastre”.

În principal, acceleratorul chinezesc se va ocupa de fizica înaltelor energii şi va produce însutit mai multe particule „ale lui Dumnezeu” Sau ale lui Higgs, dacă vreţi. Strădaniile sînt mari şi aşteptările pe măsură.

S-a descoperit şi „raza tractoare din Star TREK. Metodă care foloseşte unde sonore de înaltă amplitudine pentru a ridica de la sol, a mişca şi roti obiecte fără contact direct cu acestea. Iar raza sonică, care a devenit realitate, are nenumărate aplicaţii practice.

În ăst timp, însă, Universul îşi vede de treaba lui, nu se supără, dar nici nu ne iartă pentru că-i cotrobăim prin măruntaie. Zilele trecute, Institutul Astronomic de la Paris a anunţat că a trecut pe lîngă noi o cometă. Mare. Şi strălucitoare. Şi a lăsat în urmă… alcool şi zahăr. Greu de crezut? Nu. Oameni serioşi de la acest prestigios institut au afirmat că respectiva cometă pulsează şi că în fiecare secundă degajă o cantitate de alcool echivalent a 500 de sticle de vin. Iar dacă prin spaţiul ăsta infinit mai zburătăcesc şi cotlete, copane şi brînză la burduf, se cheamă că nu întîmplător ne căutăm fericirea pe alte planete. Vom descoperi, pînă la urmă, că extratereştrii ne-au vizitat planeta, dar vom merge pe urmele lor. Că acolo o fi mai cald şi mai bine?

Asta, dacă or îngădui zeii!