Mai bine viu și nedecorat decât mort și…cavaler

Sportul românesc câștigă tot mai puține valori în ultima vreme, dar pierde în schimb tot mai multe legende. Ilie Balaci, cel mai bun dintre cei mai buni fotbaliști pe care i-a avut Craiova, a pierdut meciul inegal cu moartea și a lăsat fotbalul și mai sărac de cum este. Ceea ce m-a făcut să-mi ascut pana, este practica, păguboasă în accepțiunea subsemnatului, de a ne aduce aminte de valorile noastre după ce și-au încheiat socotelile cu viața. Așa se întâmplă și în cazul regretatului Ilie Balaci, pe care președintele României, Klaus Iohannis, l-a decorat postmortem. Prea puțin contează în contextul acestui material că fostul mare fotbalist a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, din moment ce Balaci, în calitate de răposat deja îngropat, nu are absolut nici un folos după acesta. Are rost să întreb de ce Balaci n-a fost luat în calcul pentru a primi acest ordin când încă respira? Sau, altfel formulată întrebarea, condiția sine qua non pentru dobândirea unui astfel de ordin este moartea? Păi dacă așa se pune problema, atunci dați-mi voie să spun doar atât: je m’en fiche. Personal, decretul semnat de Klaus Iohannis mi se pare detestabil. Președintele României oferă acest ordin „în semn de deosebită apreciere și admirație”. Eu înțeleg, dragi cititori, lăsând la o parte, că decretul n-a fost compus de președinte, ci de vreun…angajat al acestuia, însărcinat să învârtă cuvintele, că aprecierea și admirația devin active în cazul cuiva și pentru cineva doar dacă o mierlești. Primarul din Craiova, care probabil că nici nu avea memorat în telefon numărul lui Ilie Balaci, s-a grăbit să-l omagieze pe marele fotbalist propunând ca numele acestuia să fie dat unei străzi pe care să vagabondeze câinii cu covrigii în coadă. Vreau să-l întreb pe domnul primar al Craiovei ce l-a împiedicat să facă acest gest atunci când Ilie Balaci trăia? Știm bine că nu e obligatoriu, cel puțin în cazul marilor sportivi, să dai colțul ca o stradă sau un stadion să-i poarte numele cuiva. Și am două exemple grăitoare în acest sens: stadionul din Constanța, pe care evoluează Farul, poartă numele lui Gică Hagi, după cum stadionul din Voluntari poartă numele lui Anghel Iordănescu. Iar cei doi sunt cât se poate de vii. O altă știre „demnă” de prima pagină a oricărui ziar bun de înlocuit hârtia igienică ne anunță că Alexandru Mitriță, component al echipei CSU Craiova, s-a tatuat în memoria lui Ilie Balaci. Bravo și n-am cuvinte!
Pe de altă parte, sunt dezgustat de modul în care cinstim memoria unui mare sportiv al României. Și față de care ne arătăm așa-zisa apreciere făcând „dezvăluiri cumplite din viața lui Ilie Balaci”, fiind preocupați peste măsură de cauza sau cauzele morții acestuia și mai ales de ce avere a lăsat el moștenitorilor. Mă opresc aici ca să nu merg mai departe…

Cristian FOCȘANU