Magazinul cu iluzii

L-aș vota, cu toate mâinile, fără șovăire, pe cetățeanul înscris în cursa prezidențială, care mi-ar spune, privindu- mă în ochi: „Nu îți zic „fraiere!”, ca ceilalți, evident în gând, fiindcă te respect și am nevoie nu numai de votul tău, care este, până la urmă aritmetică, dar și de încredera ta practică, pentru a pune lucrurile la punct.

Vreau să rezolvăm, măcar două chestiuni fundamentale, pentru ca apoi proiectele mari să meargă de la sine, cu guvernul împingând la vagoane, fără tumoarea birocrației în creștere, pe creierul politic…

De aceea, primele două lucruri ar fi competența, valoarea practică în expertiză, începând cu vânzătorul de înghețată și terminând cu profesorul de la țară, fiindcă ai și garanția lucrului făcut cu meșteșug, și pentru că ai încredere în ceasornicar, nu în omul politic așezat ceasornicar-șef.

Memoria colectivă nu îmbătrânește, nu are scurtcircuite: dacă faci promisiuni prăjiturelnice, zemoase, gustoase și ele se dovedesc a fi pâine uscată, atunci ține de normalitatea motivată, să nu te mai creadă nici când zici : „bună-ziua, ostași!” Ai observat ce am spus, și mai ales cum am vorbit despre ceilalți candidați, despre partidele lor.

Întotdeaua, respectă-ți adversarul, arată-i acest lucru, și astfel îl oprești din lustruitul săbiilor, îl poți aduce, fără armură, la masa concordiei, fie chiar și a unui armistițiu cu morile de vânt.

Da, pe bune, nu de aceea vreau să fiu președinte, ca să demolez ce au construit, bun-rău, ceilalți, dimpotrivă, nu îi jignesc, nu scotocesc în coșul cu rufe murdare, nu le scot ochii cu mizeriile făcute, cu abuzurile. Acestea nu fac obiectul muncii mele, de acestea se ocupă justiția, care are datoria și mandatul de a le rezolva, obiectiv.

Desigur, pe alocuri, sunt idealist, pentru că realitatea îmi taie din aripi și îmi pune sub geam mizeriile ei. Unul dintre candidați spunea că primul lucru pe care îl va face, va fi acela de a nu își desfășura ipotetica activitate la Cotroceni. Este un populism subțire, jalnic. Păstrând proporțiile: viitorul președinte al SUA, de dragul imaginii, va părăsi Casa Albă? Simbolurile trebuie păstrate, nu folosite oricum și oricând. Locul guvernului este la Palatul Victoria, nu la mallul din Berceni.

Al doilea lucru aflat în intențiile mele ține de concret, de făcut, de realizat sunt două autostrăzi, est-vest, nord-sud, iar sistemul medical să se mute în casă nouă, cu unelte performante. Asta va aduce, cred, parte a medicilor și a personalului medical Acasă.

Se va dovedi că se poate, iar peste toate, trebuie să fie păstrarea trupului ȚĂRII, relațiile binevoitoare, nu falsa prietenie, cu pupături și alte efuziuni de vodevil, doar respect reciproc, în primul rând, cu Europa.

Ți le spun toate acestea, aici, la întâlnirea de la căminul cultural, de la vechea casă de cultură a sindicatelor, nu printr-o emisiune de televiziune, nu prin alaiuri și alămuri, fiindcă nu există mai multe duminici într-o săptămână. Degeaba schimbi zilnic cămașa albă, dacă nu te speli pe gât.

Dacă un președinte merge pe bicicletă, asta nu înseamnă nimic: la nordici toată țara este pe bicicletă, dar nu prin asta își definesc ei democrația.

Linia de demarcație între un președinte popular și unul populist o stabilește, ìntr-o țară normală, cetățeanul în cabina de vot.”

M-am trezit brusc: omul dispăruse, îi auzeam pașii, îndepărtându- se, pe aleea cu pietriș. La ora aceasta ar fi trebuit să sune deșteptătorul. La întrebarea mea, acesta a răspuns fâstâcit: „am uitat, pur și simplu, să te scol, fiindcă de data asta am vrut să te trezesc, dar am stat să ascult pe omul din vis.”

Cornel UDREA