Made in Romania

Iată au trecut trei decenii, trei secunde, trei veacuri, de când Timișoara a făcut ochii mari, și-a dres glasul și ne-a deschis tuturor românilor drumul spre o libertate reală, pe care însă, politicienii preluați, cei moșteniți și cei făcuți au știut s-o pervertească.

Între acești indivizi se află tot felul de ciudățenii și de ciudați, zămisliri concrete ale unei democrații care întâi a pierdut copilul și după aceea apa. Despre un asemenea om, evident la modul general vreau să vă vorbesc astăzi.

Nu m-am supărat pe el, că ridicat piatra, dar spre deosebire de alții, o aruncă cu voce tare.

Este românașul prezent, întotdeauna primul, la orice fel de vinere neagră, are acasă tigăi gratuite și bormașini cu prețul la jumatate, o drujbă chilipir, ciorapi de damă cu kilogramul, fond de ten, cât să reabiliteze aripa de S-V a mânăstirii Priceasna Veche, biscuiți pietrificați, stropitoare mecanice, scăunașe pescărești, hanorace, urși de pluș făra un ochi, dar cu coadă de primată, în ciuda fabulei, cretă colorată, doua peruci blonde și multe altele, pe balconul-muzeu, cu dublă importanță: prima, într-o ordine oareșcare, este fumatul cu coatele rezemate pe margine, a doua, binemeritatul prilej, ca cei din blocul vecin să îi invidieze belșugul din balcon.

Dacă îi spui că este un limax visător, idealist, plin de speranța că va ajunge un codobelc util în livadă, o mizerie de defecțiune în lanțul trofic, cu suflet murdar, egoist, strângător de eșecuri, se supără, dar nu are curajul să riposteze, găsește prilejul de a-ți pune o mizerie în cutia de poștă, ori să îi dea una peste ceafă, la înghesuială nepotului tău, în autobuz.

Este mizeria care îngroașă rândul electoral al celor care nu cuvântă, dar ridică piatra. Are buzunarele pline cu pietre, se ocupă numai cu făcutul de rău, se bucură de beteșugul altuia, de vârsta lui, și când știe că este văzut se roagă cu patimă, pentru binele semenilor și odihna plecaților.

Bromhidroza asta de om a descoperit facebookul, o altă Americă necesară urdorilor sale vehemente.

În loc de fotografie a pus un câine lup, vezi, Doamne, cu cine ai de-a face. Scrie pătimaș, adrenalinic, din bula lui puturoasă, cu grave deficiențe gramaticale, urăște femeia frumoasă și copilul inteligent, înjură manechinele din vitrină, știind că nu i se poate răspunde, este rezultatul unei democrații rebutate, în uzina politică, unde se produce mediocritate pe bandă rulantă.

Dacă ar putea, dar nu se poate, să primească putere absolută, măcar o oră, cu siguranță, și are argumente inestricabile, ar da Pământul cu cracii în sus.

Necazul este că nu îl ascultă nimeni, dar i se face observația că are negru sub unghiile netăiate, și de aceea nu primește pârghia visată.

Și dumneavoastră aveți unul sau mai multe specimene de acest fel pe care le întâlniți zi de zi și pe care nu putem să-i ignorăm, dar ei trebuie să știe că nici nu trecem pe trotuarul celălalt când îi vedem.

Cornel UDREA