Macron vs. Le Pen. Urmează runda doi.

După mult aşteptatul scrutin electoral din 23 aprilie, rezultatele finale îl confirmă pe Emmanuel Macron ca învingător. Dar acest lucru nu este destul după părerea mea.
Dacă alegerile din Statele Unite din 8 noiembrie 2016 ne-au arătat că lupta electorală a luat o nouă direcţie şi nu bătălia pentru cea mai înaltă funcţie în stat se dă între susţinătorii establishment-ului, ai sistemului şi cei împotrivă, acum această luptă electorală din Franţa ne arată că suntem martorii unei aceeaşi tip de bătălie electorală, dar cu câteva caracteristici.
În primul rând, s-a văzut că partidele tradiţionale de tip centru-stânga, centru-dreapta nu au strâns suficiente voturi pentru a avansa în turul doi. E interesant totuşi că, spre exemplu, candidatul extremei stângi, Jean-Luc Melenchon a atras voturile tinerilor în pondere mai mare decât a altor categorii de vârstă, el fiind pe locul 4 în clasamentul voturilor.
După scandalul mediatic pe care l-a experimentat Fracois Fillon, acesta a obţinut un rezultat bun încât să se claseze pe locul 3 după Marine Le Pen.
În al doilea rând, o particularitate care pare să prindă contur în Europa, şi poate ajunge şi la noi în România, este faptul că partidele tradiţionale sunt „depăşite” şi viitoarele bătălii electorale se vor da între centru şi extreme, practic reducând spectrul politic de la colorat la alb-negru.
Ei acum lupta practic se dă, ca la orice alegeri între populismul de „bun” reprezentat de Emmanuel Macron, candidatul centrului, şi populismul „rău” reprezentat de Marine Le Pen. Deşi restul candidaţilor ar da semne că îşi sfătuiesc susţinătorii să voteze în turul doi cu Macron, eu personal nu aş fi aşa sigur că se va întâmpla în măsura în care se aşteaptă lumea să se întâmple, şi acest lucru îl spun din mai multe consideraţii.
Prima ar fi faptul că nu e bine să ne culcăm pe o ureche şi să ne aşteptăm cu  încredere că Emmanuel Macron va fi următorul preşedinte al Franţei. Tineţi minte episoadele electorale cu Brexit şi Trump, unde lumea se aştepta la un rezultat diferit.
A doua consideraţie ar fi faptul că, Franţa fiind o ţară fundamental cu politici de centru-stânga, lipsa unui candidat de stânga veritabil poate duce la două scenarii, pentru că scenariul susţinerii lui Macron de aceştia în totalitate nu aş zice că e 100% complet şi sigur. Un scenariu ar fi acela de a vota o parte pentru Le Pen (o parte considerabilă) şi restul pentru Macron, iar al doilea să stea acasă tocmai din lipsa unui candidat pe placul acestora.
O altă consideraţie e faptul că se pare, după cum se vehiculează în media, că Marine Le Pen a început cu dreptul ultima sută de metri iar Macron a cam scăzut intensitatea. Acest lucru poate duce la rezultate neaşteptate, şi urmează să argumentez în cele ce urmează.
A treia consideraţie este faptul că până la primul tur a existat o oarecare euforie speculată şi întreţinută şi de media, iar această euforie a trecut. Macron era pictat cu aur – el reprezentând salvarea şi direcţia spre UE, iar Le Pen fiind dezastrul absolut – până duminică. Ei acum s-au mai domolit vocile, iar acest lucru lasă loc pentru destule interpretări, şi pot să o avanseze pe Le Pen în frunte. Votanţii probabil încep să gândească raţional, neîmpinşi de febra electorală să voteze dar limitaţi la alegere (nu zic aici că vor vota pentru Le Pen, dar sunt convins că ei văd lucrurile altfel după primul tur).
A patra consideraţie ar fi faptul că deşi Macron reprezintă un tip de politician carismatic, acest lucru nu e destul. Planul lui pentru Franţa este pe niciunde. După o analiză scurtă, este neînsemnat, iar el a fost practic propulsat, după modelul House of Cards, ca şi un candidat cu potenţial dar fără direcţii şi strategii şi cel mai important fără experienţă, ceea ce Marine Le Pen, independent de cum o vede lumea, are experienţă politică şi o strategie – ciudată – dar clară şi concisă.
Ultima consideraţie ar fi faptul că Macron nu are un partid fezabil, iar probabil cetăţenii francezi se gândesc şi la alegerile din iunie, cele legislative, care practic vor duce la o stare de coabitaţie. Bineînţeles că şi dacă Marine Le Pen câştigă alegerile, tot la aceeaşi situaţie se va ajunge, fără o majoritate clară.
Concluzia este că rezultatele fie ele favorabile pentru candidatul pro-european, nu sunt destul de sigure pentru verdicte categorice în acest moment…
Vlad ZUBAC