Lupta împotriva ISIS. Cum stăm?

Desprins ca ramură a organizaţiei teroriste al-Qaida, în Irak, Statul Islamic din Irak şi Levant (ISIL, sub numele uzual ISIS) terorizează Orientul Mijlociu şi Occidentul de ani de zile, prin folosirea propagandei teroriste pentru a produce stări de frică, intimidare şi nesiguranţă, toate acestea combinate cu atacuri teroriste pentru a-şi atinge scopul final, victoria împotriva valorilor şi lumii occidentale.
Primăvara Arabă, fenomenul care s-a crezut a fi cel care va duce la răspândirea valorilor lumii libere şi a democraţiei (evident în anumite măsuri şi cu anumite limite), dar sub model occidental, a fost catalogat în cele din urmă drept fenomenul care a adâncit de fapt nivelul de instabilitate din Orientul Mijlociu, lăsând loc liber pentru dezvoltarea grupurilor radicale, scindarea societăţilor musulmane şi reaprinderea sau adâncirea conflictului sectar şi religios între minorităţile musulmane, Suniţi şi Şiiţi, cele două mari ramuri ale religiei musulmane, care diferă din punctul de vedere al recunoaşterii urmaşilor profetului Mahomed, de aici şi divergenţele dintre cele două ramuri. Acestea au existat încă de la moartea profetului Mahomed, dar au fost reaprinse odată cu creşterea puterii organizaţiilor teroriste, mai exact, odată cu ascensiunea ISIS. Spre deosebire de al-Qaida, care era împotriva Statelor Unite, iar discursul şi acţiunile lor erau îndreptate spre SUA, ISIS a abordat un spectru mai larg al discursului, şi anume catalogarea occidentului şi a tuturor celor care nu se dedică fundamentalismului Islamic (propus de ISIS şi având o viziune extrem de radicală), sau sunt „pătaţi de” sau „părtaşi la” propaganda occidentală/valori occidentale, drept necredincioşi şi în final având statutul de inamici. Al-Qaida nu a promovat, conflictele între musulmani, spre deosebire de ISIS, care consideră musulmanii Şiiţi (rivalii Suniţilor – ramură de care aparţine ISIS, şiiţii fiind minoritari la nivel global – maxim 15 % sunt şiiţi, restul fiind suniţi), iar acest punct de divergenţă, combinat cu viziunile diferite în ceea ce priveşte ţinta finală a acţiunilor celor două organizaţii a dus la desprinderea celor două (primul lider al Statului Islamic a facut parte din al-Qaida) şi crearea Statului Islamic în Irak, care mai tărziu s-a unit cu Jabhat al-Nusra, grup radical din Siria şi a format ISIS-ul de azi.
După ani de zile de război civil în Siria, împotriva regimului Assad, război combinat cu acţiunile militare susţinute de marile puteri occidentale şi Rusia împotriva ISIS în Siria şi Irak, Orientul Mijlociu încă nu este o problemă rezolvată şi probabil va rămâne aşa ani de zile.
Este o problemă reală care are caracter global. Pe de-o parte adepţi şi susţinători ai ISIS care se pot regăsi în fluxurile migratorii care provin din Orientul Mijlociu şi nordul Africii, pe de altă parte cetăţeni ai statelor occidentale, aceşti oameni reprezintă o ameninţare la siguranţa lumii vestice şi nu numai.
În Orientul Mijlociu, ISIS a pierdut aproape 50% din teritoriul controlat în timpul apogeului lor ca grup terorist, anul 2015. Se duc lupte momentan de recucerire a oraşelor mari din Irak şi Siria, şi anume Mosul respectiv al-Raqqa. Cele două campanii au început de luni bune, dar progresul vine încet. În prezent marile puteri occidentale dezbat posibilităţile şi scenariile referitor la includerea în planul de combatere al ISIS a dezvoltării unor operaţiuni militare care ar implica plasarea trupelor SUA şi ale altor puteri occidentale şi state membre NATO în Orientul Mijlociu pentru a întări liniile de front şi a oferi mai mult suport logistic şi militar trupelor regionale care deja poartă lupte în acea zonă.
Consideraţiile sunt extrem de importante şi diverse pentru asemenea manevre, deoarece pe de-o parte avem o Rusie care este direct implicată în Siria, fiind de asemenea susţinătoare a regimului Assad, aliată a Iranului şi mai nou, aliat regional al Turciei, iar pe de altă parte, plasarea trupelor occidentale, în sferele de influenţă ale Rusiei şi Iranului, mai ales luând în considerare tensiunile la nivel regional şi mondial între respectivii actori, ar aduce un adaos la deja existentul nivel de presiune şi tensiune regională. Lupta împotriva ISIS nu este doar legată de operaţiuni militare, ci şi de combaterea extremismului şi radicalismului care operează la nivel internaţional, fiind legat de ideologia ISIS, dar nu neapărat de un contact direct între lupii singuratici şi alţi militanţi sau lideri ISIS.
Este cu siguranţă o provocare pentru marile puteri şi puterile regionale pentru a combate răspândirea radicalismului, iar momentan tot ce se poate face este să se caute în continuare alegerea potrivită, şi cel mai important să aşteptăm înţelegerile marilor puteri în ceea ce priveşte împărţirea sferelor de influenţă din Orientul Mijlociu…
Vlad ZUBAC