Lovitură de imagine și cam atât

Este, fără îndoială, știrea finalului de an în sportul românesc, din mai multe motive. Eu m-am mărginit doar la patru. În primul rând fiindcă Simona Halep hibernează, adică și-a luat o binemeritată pauză și deocamdată nu ne oferă motive să scriem ceva despre ea. Hernia de disc nu-i permite să se exprime în teren.
În al doilea rând, personajul principal al editorialului de astăzi se desparte de un club important al Europei după aproape un deceniu și se întoarce în România, dar nu ca fiu risipitor, ci ca unul care își oferă serviciile și know-how-ul. Un al treilea motiv pentru care nu m-am ferit să folosesc clișeul de „știre bombă” este pentru că respectivul intră în rândul antrenorilor, deși este de așteptat și în egală măsură o modă ca majoritatea sportivilor cu greutate să facă acest pas mai devreme sau mai târziu, or personajul nostru nu face excepție, ci rămâne în proximitatea sportului care l-a făcut cunoscut și i-a adus atâtea satisfacții, inclusiv sau înainte de toate financiare. În fine, am și al patrulea motiv, din moment ce acesta nu preia o echipă din Liga 1, ci una din Liga a 2-a, la care nu te-ai fi așteptat dragă cititorule.

Ceea ce numai a transpirat în urmă cu aproape două săptămâni, iar mai apoi a luat „formă” de zvon cu…aripi, zburând timid prin presă și percepută ca o glumă, informația a devenit certitudine și unul din cei mai buni portari din istoria fotbalului românesc, pe care mă feresc, totuși, să-l etichetez „mare”, se apucă de antrenorat, deși nu am cunoștință să fi frecventat o școală sau un curs în acest sens. Până aici nimic ieșit din comun. Numele lui, în caz că nu v-ați dat seama, este Bogdan Lobonț. Tipul nu mai are nevoie de prezentare și nici nu mi-am propus să vă îndop ca pe niște rațe cu ceea ce puteți găsi pe wikipedia, în cel puțin două limbi, română și engleză. Cu alte cuvinte, dacă încă nu știți cine este Bogdan Lobonț și pe unde și-a făcut veacul ca fotbalist, atunci vă invit să nu vă feriți de google, fiindcă nu mușcă.
Ceea ce surprinde nu este că deja fostul portar al Romei renunță la echipamentul de joc și își scoate de la naftalină costumul, urmând să nu mai ofere indicații din teren, ca jucător activ, ci de pe margine, ca trainer, ci faptul că își începe activitatea la un club ca Universitatea Cluj!!! Și fiți siguri că am „lovit” de trei ori foarte apăsat tasta cu semnul exclamării. Mirarea mi-a fost și mai mare aflând că el nu va face parte din staff-ul tehnic ca antrenor cu portarii, ci ca antrenor principal.
Prima întrebare care mi-a venit în minte la aflarea veștii a fost „Ce nevoie are Universitatea Cluj de Lobonț?”. Desigur, înainte de toate este vorba de o lovitură de imagine, așa cum și rivala din oraș, CFR, a încercat, fără succes, să-și fardeze imaginea prin aducerea expiratului Julio Baptista. Dar mutarea a avut efect de boomerang și feroviarii s-au trezit cu o lovitură în plex, dar și în conturile din bancă. Universitatea l-a șpreiat pe Adrian Falub fiindcă nu se mulțumește cu locul 5 în Liga a 2-a, ci vizează promovarea. Dați-mi voie să mă îndoiesc că va reuși acest lucru cu un novice în antrenorat. Dar să zicem că nu mă pricep. În afara faptului că e mai tânăr, mai frumos și mai cunoscut, Lobonț nu se poate lăuda cu experiența lui Cojocaru în materie de antrenorat. Și atunci nu se justifică constatarea din titlu? Un lucru e cert: următoarea perioadă ne va convinge dacă Lobonț este sau nu opțiunea potrivită pentru Universitatea Cluj.