Legea nemulţumirii unitare

Anunţată cu surle şi trâmbiţe de o bună bucată de vreme, Legea salarizării unitare a ajuns să producă efecte – cum s-ar spune în termeni juridici – încă înainte de a fi adoptată. Iar aceste efecte s-au manifestat plenar la începutul săptămânii, când nemulţumirile angajaţilor din Finanţe şi Vămi au dat în clocot, aşa că primii s-au oprit din lucru, iar ceilalţi au făcut exces de zel, muncind mai mult decât trebuie. (În paranteză fie spus, toată stima pentru această inteligentă modalitate de protest, care nu poate fi imputată din punct de vedere legal.) Nemulţumirile finanţiştilor sunt legate de noile grile de salarizare, care, consideră ei, le reduc veniturile cu circa 10-35%. Altă supărare este adâncirea discrepanţelor între salariile “de la centru” şi “din teritoriu”. Sindicaliştii de la “Sed Lex” spun că, până acum, diferenţele erau de circa 18%, dar dacă legea intră în vigoare vor ajunge la 27-59%. De remarcat că plângerile celor care se ocupă de colectarea banilor la bugetul statului au fost rapid băgate în seamă atît de preşledintele ANAF-ului cît şi de ministrul Finanţelor (la a cărui atitudine vom reveni), care i-au invitat la negocieri.

La protestele finanţiştilor s-au alăturat şi sindicaliştii din administraţia publică locală, nemulţumiţi şi ei de noua lege, care – că tot veni vorba – şi-a pierdut atributul “unitare” din denumire şi a fost rebotezată a “salarizării personalului plătit din fonduri publice”. Ei reclamă nu grila de salarizare, ci – culmea! – lipsa acesteia. Liderul Cartel Alfa, Petru Dandea, a afirmat în ?edin?a comisiilor comune de muncă din cele două Camere că, deoarece nu există grilă, stabilirea salariilor în administraţie rămâne la discreţia primarului sau consiliului local. De asemenea, şi ei incriminează difereţele salariale între “centru” şi “provincie”.

Mai puţin vocali au fost cei din Federaţia Sindicatelor Libere din Invăţământ. Ei se plîng de încălcarea Programului de guvernare aprobat de Parlament, care prevede o creştere a salariilor cu 20% din 1 iulie şi cu 30% din 1 ianuarie 2018, în lege prima tranşă de majorare, ce-i drept de 50%, fiind prevăzută doar din 1 ianuarie. Aceasta ar înseamna, datorită decalajului temporal, o diminuare cu 6% a veniturilor. Pe de altă parte, ei mai cer ca salariul de bază maxim în învăţământul preuniversitar să reprezinte circa 0,28 din indemnizaţia Preşedintelui României. Şi cadrele didactice au ameninţat cu proteste dacă nu li se rezolvă revendicările, treabă care poate că a fost făcută (sau nu) odată cu multiplele amendamente aduse legii.

Alături de toate acestea, merită să contabilizăm şi unele critici mai vechi. Legea a trezit de la bun început controverse şi suspiciuni. Primele au venit din partea “mediului privat” (şi patronate şi angajaţi) stupefiat de majorările salariale spectaculoase pentru bugetari. Primii sunt îngrijoraţi de posibila migrare a personalului către “bugetari”, iar ceilalţi sunt – acesta-i adevărul, deşi nu a prea a fost rostit – pe de o parte invidioşi, şi pe de alta nemulţumiţi că salariile bugetarilor nu sunt condiţionate de performanţe în activitate. În plus, patronatele – care au reacţionat nejustificat de negativ la recenta majorare a salariului minim – au sesizat că, datorită noii legi, acesta ar urma să ajungă la 2.500 lei în 2022, deci ar creşte semnificativ în numai 5 ani.

Critici au şi unii analişti economici, inclusiv cei din Consiliul Fiscal, care consideră că, pe termen lung, nu există bani pentru majorările salariale. Concret, ei apreciază că impactul bugetar de 32 miliarde lei, estimat de ministrul Muncii Olguţa Vasilescu, ar urma să fie depăşit cu mult, astfel că jumătate din toate veniturile statului s-ar duce doar la plata bugetarilor. Să mai menţionăm şi opinia de ultimă oră a guvernatorului BNR, care atenţionează că aplicarea legii ar putea reprezenta un risc real de creştere a inflaţiei.

Însă, mai presus de toate, legea a creat nemulţumire chiar şi în partidul care o susţine. După cum se ştie, legea nu a fost depusă în Senat de guvern – cum era normal – ci de 205 de senatori ai PSD şi ALDE. Până la urmă, guvernul a dat un aviz pozitiv legii, acesta fiind însă însoţit de numeroase amemendamente, fapt ce spune multe. Din ce a răzbătut din spatele uşilor închise, chiar ministrul Finanţelor Viorel Ştefan (iată că am revenit la el) nu ar fi fost de acord cu legea şi ar urma să fie remaniat.

Mai rămâne ca preşedintele Iohannis să fie nemulţumit şi să retrimită “unitara” în Parlament, aşa că nu-i exclus ca începutul verii să-i prindă pe bugetari tot cu salariile de acuma.

Viorel DĂDULESCU