“Lazăre, vino afară!” Dar In rem!

„Iisus a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit  mortul”.

Evanghelia după Ioan (11:1-46)

Avem parte în ultimile zile de atacuri şi contra-atacuri pe frontul subtilităţilor legislative. Care de care mai expert, care de care mai specialist, de la parlamentari, la procuror general al Republicii sau chiar la fost preşedinte de stat, îşi trag la gioale într-o aparentă dispută pe proceduri şi competenţe.
Să nu cădeţi în capcana credulităţii şi să vă închipuiţi că tot acest război se duce pentru binele şi în folosul nostru, al oamenilor de rând. Ca să nu mai fim terorizaţi cu zornăitul de cătuşe, ca să nu mai existe în puşcării oameni nevinovaţi, sau ca Justiţia să nu mai fie folosită drept armă politică. Nimic din toate astea. Atacul juridic are un scop cât se poate de precis: demiterea Codruţei Koveşi. Iar contra-atacul juridic se străduieşte, logic, să o menţină în funcţie. Autorii atacului sunt parlamentarii, sau, mă rog, o parte dintre ei. Partea cea mai mare, majoritatea adică. De partea cealaltă, cel care a scăpat pe contra-atac este procurorul general al României, Augustin Lazăr.
Asalturile la adresa şefei DNA i-au zdruncinat serios poziţia, dar, deocamdată, nu au reuşit să o doboare din funcţie. A început Ghiţă cu ale lui dezvăluiri despre şpriţurile din vie, care l-au mutat din loc pe Coldea. Dar Codruţa a rămas. A venit acum valul al doilea al ofensivei, care pare mult mai bine pus la punct. Şi, deci, cu infinit mai multe şanse de câştig.
Totul a început cu dezvăluirile lui Dan Adronic despre întâlnirea de taină din casa lui Oprea din noaptea alegerilor cu cântec din 2009. Întâlnire care, după toate regulile unui stat întreg la cap, nu ar fi trebuit să aibă loc. Iar dacă totuşi a avut, participanţii trebuiau sancţionaţi drastic. Codruţa Koveşi a fost unul dintre participanţii importanţi la această „simplă cină” (după cum numeşte gazda întrunirea) unde se afirmă că s-a pus la cale măsluirea alegerilor pentru funcţia de preşedinte.
Pornind de la asta, la iniţiativa senatorului Şerban Nicolae, s-a constituit o comisie parlamentară care să ancheteze evenimentul de acum aproape zece ani. Comisie condusă de Liviu Dragnea, condamnat deja definitiv pentru fraudă electorală, adică un om priceput în de-alde astea, cu propria-i experienţă, pe care nu-l pot prosti. Acesta a fost atacul. Contra-atacul a avut două etape, dovadă că şi el a fost pregătit cu destulă migală. Mai întâi, Augustin Lazăr a anunţat că procurorii nu pot fi anchetaţi decât de alţi magistraţi, deci, comisia de la Parlament nu are competenţa de a-i chema la audieri. Iar procurorii ar fi fraieri să se prezinte dacă vor fi citaţi. Pasul următor a fost şi mai apăsat. Acelaşi Augustin Lazăr a anunţat că instituţia pe care o conduce, respectiv Parchetul General, a deschis IN REM o anchetă penală pentru abuz în serviciu şi falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale, în legătură cu alegerile din 2009.
Cum se poate traduce asta? Nu de alta, dar să nu mai creadă aceşti domni şi doamne că ne mai prostesc cu manevrele lor de doi bani. Se traduce aşa: procurorii nu trebuie să meargă la comisia parlamentară. Dar nu ar da bine să nu se prezinte nicăieri să spună ceea ce ştiu, mai ales în legătură cu o afirmaţie atât de gravă, cum este cea de măsluire a alegerilor. Aşa că acum, au unde merge să declare. La prăvălia domnului Lazăr. Ce procuror este vizat să fie chemat la Parlament să dea explicaţii? Procurorul şef al DNA. Aşa că doamna Koveşi poate dribla fin comisia domnului senator Nicolae, dar se poate prezenta liniştită la IN REM-ul domnului Augustin Lazăr.
De aici actualele discuţii pe probleme de procedură. Mai are rost, sau nu, comisia?
Întâmplarea asta are totuşi un tâlc, după părerea mea. Dacă s-a evitat cu aşa o manevră stângace, pe mâna lui Augustin Lazăr, audierea şefei DNA la Parlament, înseamnă că aceasta nu mai are nici un sprijin de nicăieri. Nici măcar de la americani, până mai ieri, cei mai înfocaţi suporteri ai ei. De ce spun asta? Este binecunoscut faptul că demnitarii noştri fac coadă la Ambasada SUA ca să se toarne unii pe alţii şi să-şi arate devotamentul umil. Prin urmare, nu i-ar fi fost greu lui Hans Klemm, încă ambasadorul SUA în România, să comande ca Laura Codruţa Koveşi să fie lăsată în pace. Nu s-a întâmplat aşa. Poate că asta are legătură şi cu vizita la Palatul Victoria a lui Hoyt Yee, asistentul adjunct al secretarului de stat al SUA, pe 22 februarie 2017, adică în pline manifestaţii împotriva Ordonanţei 13. Manifestaţii care, după această vizită, au încetat brusc.
Sorin Ovidiu BĂLAN