Lăsămînt

Radu VIDA

Testamentul acesta nu-i al meu, nici al dumneavoastră, ci al urmaşilor, urmaşilor noştri (sufleor: Delavrancea). Şi avertizează clar, în cazul în care şi viitorimea va mai avea Parlament, să nu repete greşelile de astăzi.
Băieţii ăştia, care se cred spilcuiţi pe dinăuntru şi pe dinafară, votează. Legi, care să ducă naţia spre culmi de progres şi civilizaţie. Culmile astea, unde aerul e rarefiat şi neviciat, rece de nu se poate dormi nici între sesiuni, nici după.

Mă voi opri la trei legi, “de mare însemnătate pentru popor” şi propăşirea lui. La loc de cinste, figurează legea cîinilor şi a ciobanului care îi însoţeşte. Trebuie odată ş-odată să se termine cu debandada asta! Să se reglementeze – de către domnii din Legislativ, vreau să zic – ce şi cum în cestiunea contabilizării patrupedelor lătrătoare de la stînă. Contabili de mare respiraţie, jurişti cu patalamale prin cele străinătăţi şi alţi şoferi şi dizeuze şi-au unit circumvoluţiunile minţilor lor strălucitoare şi au hotărît că un ciobain are voie să ţină 3 cîini.

Scandal!
Oierii au prăvălit căcărează de balegă spre Capitală şi au infestat dihorul din jurul Casei poporului cu şube groase, respiraţie de dohan ieftin şi usturoi stătut una săptămînă fix. Deputaţii şi senatorii şi-au lăsat degetele deoparte, au consultat abacul şi…. Şi! Iată, pentru pacea transhumanţei şi liniştea bucolico-idilică, la re-numărătoare au ieşit 6. Cîini, desigur, dacă turma are peste 300 de capete. (Se pare cu trupurile şi picioarele, organele văzului şi ale auzului mioarelor nu se pun la socoteală.) Nu cred că trebuie să vă daţi deştepţi şi să consideraţi că, la un bloc cu 300 de locatari, poa’ să se ţină doar 6 cîini. Aici, în fiecare apartament trebuie să latre cîte unul. Sau altul! Da’ bine le-o făcut! Ciobanilor, zic. Nu locatarilor. Că această instituţie a democraţiei trebuie să funcţioneze. Şi aleşii ştiu cel mai bine cum stă treaba cu Ciobănescul carpatin şi surata lui, Bubico. Chiar şi cu vînzoleala asta dintre sat şi oraş, munte şi şes + lîna aferentă, achiziţionată de etnii.

Spun toate acestea şi încă cîteva linse la locul potrivi. Şi ora, că deputaţii şi senatorii sînt oameni ocupaţi şi n-au timp să şteargă tot timpul zona unde ţucăm noi. Altfel n-ar fi dat legea care incriminează defăimarea. Pe lîngă CC şi CP. Cu subiect, predicat, definiţie şi amenzi. Să usture chiar şi spinarea săteanului (care a emanat pe aceşti baci seculari şi ancestrali, totodată). Defăimezi social? Pac la… Răzbelul (citiţi, vă rog, oareşce instituţie financiară, care încasează şi 100.000 lei. Numai să-i ai). Nici legea medicală cu prevenţia nu-i mai brează. De la co-plată la neplată e un pas. Iar de acolo, dacă astăzi eşti şi mîine nu, se consideră că n-ai urmat pachetul cu prevenţia…. Plătesc neamurile… pînă la loc comanda! Da’ nu crîcnim, nu suflăm, că-i defăimare de grup! Şi tot haraci se numeşte!

Nimic din cele trei legi enumerate n-au legătură cu vorba paşoptistultui: „Ţineţi cu poporul, să nu rătăciţi!”
Eufemistic vorbind, nu-i de glumit. Acum, în prag de alegeri, partidele se luptă să dovedească populaţiei că tehnocraţia şi-a mîncat mălaiul încă de la Bruxelles. Şi nu le-a mai rămas decît marea noutate de a reduce din personalul care mai este. Şi pentru că tot se luptă şi dă-i şi… vorba lu’ Nenea Iancu, emană. Exerciţii de coerciţii.

Spunem toate acestea pînă mai putem. Şi lăsăm urmaşilor doar pix expirat prin terminarea pastei de neînlocuit. Nici cu pamflet, nici cu niscai adevăr! Pentru că, ştiţi dumneavoastră, totul are un preţ. Ne bucurăm, totuşi, că sondajul sondajelor l-a scos pe Vlad Ţepeş preşedinte. Pe virtual.
Că şi el a lăsat un testament…