Laboratorul american

RADU VIDA

Chiar dacă ştim sau doar presupunem cine va fi declarat preşedintele Statelor Unite ale Americii, întrebarea persistă: cine conduce America? Cine conduce lumea?

Până la un răspuns cât de cât plauzibil, acceptat sau nu de majoritatea celor 7 miliarde de oameni de pe Planetă, trebuie sus că, de câţiva ani, SUA experimentează. În marele laborator al „celei mai avansate democraţii” se aduc în prim planul politicii americane şi, de ce nu, mondiale, noi şi noi figuri, noi şi noi… găselniţe, menite să inoculeze în populaţia pămîntului că, iată, a venit momentul ca oamenii de rând sau, mă rog, din rândul celor comuni să se aleagă conducătorul. Dacă „părinţii Americii” aveau calităţile conducătorilor de orientare liberală de pe continentul european, de ceva vreme încoace, se subliniază şi se bate monedă pe acel „indiferent de…”. Şi se caută personaje la care să nu conteze, religia, culoarea, sexul…

Păcăleala scrutinelor americane, atât de democratice, atât de populare şi atât de nesemnificative când vine vorba despre ponderea maselor, se ascunde în sistemul electorilor. Poţi să ai câte voturi vrei, să scrie numele tău pe milioane şi milioane de buletine pentru vot, că tot electorii, în număr variabil şi, până la urmă, doar câteva sute, hotărăsc soarta preşedintelui SUA. Marea retortă a votului este, astfel, purificată, iar votul popular este înlocuit de cel realizat de o mână de oameni. Care – nu-i aşa?! – pot hotărî sau nu de partea cui e voinţa dreptăţii. Creştin tradiţional sau protestant? Alb sau negru? (Încă nu s-a pus problema… galbenă a speciei). Femeie sau bărbat? Toţi, însă, preşedinţi sau simplii cetăţeni subordonaţi unor interese oculte.

De aici şi scenariile conspiraţioniste.

Bubulii. Bogătanii. Oamenii din umbră. Genericele nu lipsesc, iar averile fabuloase fac tot mai convingătoare scenele în care şi cei mai secretoşi oameni au interesele şi, mai ales, preferinţele lor. Lumea zice că şi lor, acestor oameni singuratici, izolaţi acolo, în turnurile lor inexpugnabile, le trebuie o jucărie. Mare! Cât toată lumea asta! Şi din acest motiv, legendele contemporane, par să piardă din romantismul misterios al celor din vechime. Apropiindu-se mai mult de adevăr decât de imaginar.

Oculta Mondială, Illuminati, Guvernul Mondial sunt adevăraţii fabricanţi de bani din lume. Şi vor putere. Şi mai multă putere! Tot mai multă putere! Pentru asta au instituit aşa-numitul „Ochi Care Vede Tot”, apoi, în trepte, familiile regale, consiliile celor 13 familii, dinastice, de-acum (Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li, Onassis, Reynolds, Rockefeller, Rothschild, Russell şi Van Duyen) şi Comitetul olimpienilor sau a celor 300, zice. Ei conduc, cu adevărat, lumea. Există şi un centru de comandă, disipat în tot felul de organizaţii, grupuri, cluburi şi comisii, care controlează finanţele, resursele şi populaţia de pe mapamond.

Cât de adevărate sunt aceste fabule? Nu ştim. Ştiu însă că America nu are o direcţie corectă în ceea ce priveşte politica externă. Şi că americanii nu au nici o vină în chestia asta. Ci manipularea, bat-o vina!

Şi dorinţa hămesită de tot mai multă putere.